Treceți la conținutul principal

da ce, exista teatru in galati?

Galaţiul e jos. Jos de tot. Nimic nou, poate doar clădirea. Aceleaşi piese, aceeaşi regizori şi dacă ei – practic - se schimbă, atmosfera, pur şi simplu nedefinită, rămâne la fel. Simt plafonare iar diversitatea e departe. Dacă facem o retrospectivă relativ recentă, ne aducem aminte de „Moartea lui Eskrokov” (după mine cea mai bună piesă a ultimilor ani de la Galaţi). Tot în regia lui Sapdaru mai zvâcneşte „Mincinosul” şi „Falstaff”...dar timid, prăfuit, în umbra marelui „Eskrokov”. Ne mai aducem aminte şi de „Zuckerfrei/Fuck You Eu.Ro.Pa!” în regia lui Alexandru Berceanu, o piesă care a născut controverse şi care a pus o bilă fie ea albă, fie ea neagră în repertoriul Dramaticului.

În rest...gri. Şi cum griul nu există... rămânem ca tonţii şi ne întrebăm „ce se mai întâmplă în Galaţi”. Nimic! A mai venit Motoi de’a mai montat un Sebastian mic...la fel de efemer ca restu’. A trecut şi Frunză pe la noi da’ parcă doar într-o vizită „improvizată”(ce titlu!). S-a montat şi "Lecţia", deci nu prea poţi spune că nu avem diversitate (dramaturgică cel putin)...dar degeaba. Eugen Făt, regizor nou angajat al teatrului Fani Tardini, dă din coate pentru ceva nou, proaspăt. Nu-i iese! Praful parcă nu vrea să iasă din Dramatic. Cristi Gheorghe a terminat masterul în regie, a montat „Hotelul celor două lumi”...slab. Poate pe viitor Cristi Gheorghe ne va da ca regizor ce ne-a dat şi ca actor. Poate... Până atunci, gri total.

Şi peste toate astea, vine presa. Găsim în ’Viaţa „liberă” ’ articole care pupă în fund, care laudă, care până la urmă şi la coadă...mint! Na... e ca şi când dai la gazetă "ce frumos la Căminu Cultural!". Şi presa contribuie la atmosfera pricăjită a situaţiei teatrale. Minţim, zâmbim fals, aplaudăm degeaba şi scriem cu litere mari, pe o clădire proaspăt văruită, „Premieră”. S-o credeţi voi! La Galaţi nimic nu e nou. Păcat. E un teatru de care vreau - nu vreau, sunt legată. Acolo am fost prima dată la teatru; acolo am recitat prima poezie în faţa oamenilor, acolo am luat nişte premii, în culisele alea certam nişte copii, acolo am dormit prin festivaluri etc. Dar nu mai e... Galaţiul are un teatru de provincie de care nu se aude nimic. Suntem acolo ca într-un borcan închis ermetic când îl punem la foc. Şi fierbem, ne stricăm, mucegăim...ermetic! Fără să ştie nimeni.

Sunt în Bucureşti de ceva vreme. Nimeni nu are nicio tresărire. Mă mai întreaba unu’ altu’ - poate un gălăţean - despre teatru. Nu pot să spun decât „S-a renovat!”. Şi mă simt prost. Mi-e aproape ruşine. Odată m-a întrebat cineva : ”Da’ ce, există teatru în Galaţi???”. Şi eu am zâmbit aşa...ca o...tută şi am zis „Da, există”. În regulă! Puteţi spune că era cineva care n-avea habar de nimic. Dar nu! „Ştiam de Brăila că are teatru... da’ de Galaţi...”. Nu m-a durut pentru că mi-e dragă „Maria Filotti” cu toate comorile ei...dar mi-a fost ruşine.

Probleme există şi sunt capabilă să înţeleg. Nu sunt bani! „Nu e fonduri domnule”! Nu e interes, nu e orgoliu şi există alte probleme... înţeleg. Dar de atâţia ani...totuşi ...îmi vine să fiu vulgară – deşi în scris nu o fac prea des - şi să spun „Hai las-o-n pizda mă-sii”! Merg mai departe şi vorbesc despre Galaţi. Despre Facultatea de Actorie din Galaţi. Copii care au rămas acolo. Îi cunosc. Le-am fost amică, unora încă le sunt... Au fost orgolioşi sau n-au avut posibilităţi . Au rămas acolo. Nimic rău. Deviza multora a fost „se poate face teatru oriunde”. "Corect" am zis atunci...şi aşteptam ceva.

Vroiam să se întâmple ceva. Când ajungeam în Galaţi, îmi doream să văd un afiş - cu nişte copii pe ale căror nume le-aş fi cunoscut! - prin care să fiu anunţată că se poate face teatru oriunde. M-aş fi bucurat enorm să nu am dreptate. Aş fi fost acolo. Aş fi aplaudat chiar dacă era prost. I-aş fi aplaudat că încearcă. Nimic... câteva tentative...mici...rare... şi mai demult. Îi înţeleg! Jur că îi înţeleg dar nu pot să nu mă gândesc decât că am trăit în oraşul ăla şi ştiu cum funcţionează lucrurile. Ştiu că se poate! Există atâtea lucruri de făcut acolo.... Poate că în Bucureşti e mai greu. Sunt mai mulţi! E concurenţa! E lupta. Dar acolo? Acolo sunt doar ei, iar eu nu aud nimic. Să fie ăsta motivul? Că nu au cu cine să lupte...i-aş sfătui să o facă cu ei înşişi. Dar n-o să mă audă... sunetul nu se propagă în vid iar borcanul e închis ermetic.

Probabil articolul ăsta ar fi trebuit scris într-un jurnal. E posibil să fie patetic, melancolic, plictisitor...dar mi-am adus aminte că am fost „Fanu’ lu Tardini”. Dacă voi deveni un regizor bun... o sa încerc să desfac capacul. Să intre puţin aer. Nu să rup gura târgului. N-am niciun scop din asta. Vreau doar să nu mucegăim degeaba. Vă atrag atenţia că orice conţinut închis ermetic nu mucegăieşte. Galaţiul e excepţia...
P.S. Am auzit că sunt şanse (mari!) să nu se mai ţină Festivalul de Comedie de la Galaţi.

Comentarii

  1. am citit pe site-ul teatrului, in urma cu ceva vreme, ca din motive legate de aceasta presupusa criza "mesterita" de cei care au furat tara asta cu totul , festivalul de teatru de la galati NU VA AVEA LOC.

    RăspundețiȘtergere
  2. Fani Tardini nu mai are spectacole din 2003...
    Tinerii absolventi ai facultatii din Galati nu apar pe afise pentru ca se cramponeaza la acest oras. Cine a vrut sa faca ceva, a ajuns foarte bine: vezi Victoria Dicu, de exemplu.
    Postul tau nu e patetic deloc. Pacat ca nu sunt mai multi care sa se adune si sa faca ceva in sensul asta...
    Pe mine m-a dezamagit activitatea acestui teatru de mult. Dar cine sunt eu sa zic ceva? ...
    Succes, Nicoleta, in tot ce faci!
    Poate prin 2020 o sa auzim de bine si despre acest Teatru, cand isi va da jos tonele de praf care s-au adunat ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Morticia, eu nu ii indrum sau nu le spun sa plece din Galati. Le spun sa faca ceva acolo, pentru ca sunt lucruri care se pot face. Si ei sunt acolo... o mana de oameni care daca s-ar uita unii la altii mai cu atentie ar face ceva.

    RăspundețiȘtergere
  4. daca te-ar fi intrebat de ce exista teatru in galati ai ramane tot ca o tuta? festivalul se face si exista trei posibilitati: de criza mare, de criza mica si fara criza.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am ras cand am citit ce a scris "bunul dani" dar e pe bune. Pentru cei interesati puteti citi un articol despre Festivalul din galati aici.
    http://www.viata-libera.ro/articol-Festivalul_de_Criza_2.html

    RăspundețiȘtergere
  6. Pana la urma sa fii bun inseamna sa demonstrezi mereu. Un singur film/spectacol/etc nu este destul. E adevarat ca intr-un fel sau altul intri in istorie. Ramai acolo si te tine omul minte pentru "acel" ceva. Avem sute de astfel de exemple. De la compozitori pana la regizori. Dar acel unic proiect nu demonstreaza adevarata calitate; nu arata faptul ca X e cu adevarat bun in ceea ce face. Poate ca a fost noroc, poate ca, poate ca... Daca se intampla si a doua oara sa demonstrezi, atunci te gandesti "da, sunt sanse sa existe si un proiect cu numarul trei tot de calibru". Acorzi alt credit. Cand apare si "trei-ul", atunci clar nu mai e vorba de intamplare, noroc sau orice altceva. Atunci e un alt tip de demonstratie.
    In cazul de fata, orice ar spune lumea, eu simt ca putem enumera mai multe spectacole bune ale teatrului galatean. "Moartea lui Eskrokov" a fost cu siguranta cea mai buna productie din 2005. Imi amintesc insa si de "Leul in iarna" (2002). A fost un spectacol excelent. Si as putea sa dau timpul inapoi si mai mult, dar deja vorbim despre o prima ruptura de trei ani. Pentru un teatru, trei stagiuni inseamna enorm. Evident, au fost si alte spectacole, care te faceau sa reactionezi, dar de la "Leul in iarna", un spectacol mai bun (mai complet! - actorie, regie, etc) a venit abia dupa trei ani. In rest, la acest capitol, liniste totala. (Razlet) au mai existat demonstratii de arta actorului precum interpretarea data de Lucian Pinzaru in "Sotul pacalit" sau asa cum spunea si Leta, Cristian Gheorghe (excelent!) in "Moartea lui Eskrokov".
    Bun, s-a demonstrat din cand in cand ca la Galati se poate. Dar nu s-a demonstrat mereu. Ori asta te face sa iti pui mari semne de intrebare. E adevarat ca nu e vorba de o intamplare sau de noroc - asa cum spuneam mai sus - atunci cand vorbim de proiectele bune. Dar oricum Teatrul Dramatic din Galati nu dispune de toate ingredientele necesare pentru a "demonstra", stagiune de stagiune cu un proiect care are totul bine pus la punct (regie, actorie, scenografie, etc). De multe ori demonstreaza doar pe "bucati" iar cel mai des tinteste bine din punct de vedere al scenografiei si al actoriei (dar mereu am spus si inca sustin acest lucru : daca tu, ca actor nu simti ca te poti "arunca" in bratele regizorului, atunci pe jumatate, totul este compromis).
    Ar mai fi multe de spus dar ma opresc aici.

    Voi incheia cu o mica observatie.
    Morticia spunea "Cine a vrut sa faca ceva, a ajuns foarte bine: vezi Victoria Dicu, de exemplu."
    Eu nu vreau sa fiu rau. Vreau doar sa fim un pic realisti cu totii.
    "Cine a vrut sa faca ceva" si inca se zbate sa faca, e Dragos Bucur "de exemplu".

    Concluziile le trageti voi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Alex, m-am referit strict la ce a scris Nicoleta. La tinerii actori ce au terminat Facultatea de Actorie din Galati...
    Daca am fost inteleasa gresit, mea culpa.

    RăspundețiȘtergere
  8. victoria1:32 p.m.

    sunt controversata victoria... din aceste comentarii
    sunt galateanca, cunosc teatrul de acolo
    am avut "dragostea" sa jos acolo
    o acustica de vis
    acum sunt in bucuresti... si, crede-ma Alex, ca nu-i usor...
    lupti si lupti si lupti, dar "drumul" si lupta e frumoasa!
    cat despre galati... va fi ceva candva, in masura in care se va vrea si se va incepe sa se faca
    voi reveni...

    RăspundețiȘtergere
  9. idei sunt, draga nicoleta si stii foarte bine ca sunt. Nu stiu, sa aducem regizori, zic. Pensionarii teatrului sa joace prin contract si atat. Sa facem trupa, frate, dar nu stiu cred ca e si vina noastra. Noi nu am iesit sa protestam in fata teatrului su umbrele si pentru ploaie si pentru soare si stam acolo sa-l dam jos pe vlad vasiliu si sa ne punem noi, glumesc. Dar sa facem asa cu plancarde, poate o sa facem cand o sa avem timp. Ne gandim serios ca o sa avem noi de suferit si nu ne gandim la o posibilitate de a merge mai departe. Hai , alex vlad vino in galati, hai nicoleta si tu, haideti si voi de la unatc si spuneti ca vreti. Si la pitesti si la botosani si la arad si tot asa. e bine si cu scrisul prin bloguri dar haideti sa ne adunam prin intermediul asta si haideti la teatru din galati cei de la haideti la teatru si cei de pe orice alt spatiu vital al existentei voastre. gasesc eu sponsori sa va platesc calatoria. la mine urmeaza o nunta, dar ar mai fi loc si de voi. poate in teatru e o solutie? cat despre victoria victoriei e de aplaudat cat si a lui vlad cat si a cristinei semciuc, bine aici ar fi o alta discutie. Galatiul a dat oameni faini si bineintles ca vor da. Am eu incredere mare. Urmariti ce o sa faca autoarea articolului care nu a facut nimic nici ea, peantru ca nu are ce baietii au in numar de doua localizate intre o. la buna revedere, bunii mei.

    RăspundețiȘtergere
  10. Revin acum cu lamuriri pe banda rulanta. In speranta ca aceste mesaje dintre noi nu se vor transforma intr-o galceava (daca imi permiteti termenul) demna de mirc. Ar fi pacat.

    Morticia
    Stiu ca te refereai la "strict la ce a scris Nicoleta." si "La tinerii actori ce au terminat Facultatea de Actorie din Galati...". Eu incercam sa spun ca "a face ceva" sau "a ajunge bine" sau "foarte bine" inseamna sa demonstrezi constant, asa cum explicam si mai sus. Cei care au plecat din Galati e adevarat ca sunt "in crestere" iar unii dintre ei (printre care ma numar si eu) probabil ca vor reusi sa demonstreze la un moment dat. Dar inca nu au facut-o, inca nu putem vorbi despre ceva cu adevarat palpabil. Motiv pentru care spuneam "Hai sa fim realisti". Actoria e o meserie de cursa lunga. Trebuie sa fii mereu "acolo", sa nu ramai in urma nici o clipa.

    Victoria.
    Nu trebuie sa te superi. Stiu ca ai jucat la Galati. Si eu am jucat la Galati. Si la dramatic si la "Nae Leonard" si prin mon d'art. Si eu am plecat de acolo si am ajuns in Bucuresti. Tu acum esti la TNB, eu la Metropolis. Dar nu e mare scofala. Mai e mult de munca pana in momentul in care oricare dintre noi sa poata spune ca e acolo unde trebuie sau unde a vrut. Deocamdata tragem de noi. Si imi prezint scuzele pentru ca ma repet dar "actoria e o meserie de cursa lunga". La fel si cu regia. In fine, nu vreau sa ma abat de la subiect.

    Dani
    Imi pare rau dar in aceeasi situatie se afla si Crina. Ea poate e mai cunoscuta datorita serialului la care a lucrat (ca te tine minte omul mai rapid de la tv decat dintr-un spectacol), dar la cariera ei mai are de lucrat. Toti mai avem de lucrat. Ar trebui sa fim constienti. Iar asta nu e un defect, nu e o rusine. E un lucru foarte bun. Doar sa iti dai seama.

    Si cam atat. Asta e ceea ce cred eu. Oricum, chiar daca ma acuzati sau nu, vom vedea cata dreptate am avut peste vreo zece ani.

    In alta ordine de idei, pentru Galati primul pas ar fi transformarea orasului din unul 80% industrial si 20% cultural in unul cu proportii macar egale. Dar imi vine greu sa cred ca lucrul asta se va intampla. E cam greu cu cateva premiere "prafuite" - cum spune Leta - si un festival de teatru care (cica) ba se tine ba nu se tine. Si chiar va rog, corectati-ma daca gresesc. Sunt cativa ani buni de cand am plecat de acolo - poate (sunt sceptic!) s-au schimbat multe...

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu cred ca in Moldova este o problema generala. Fiecare institutie de teatru isi gaseste scuze, motive sa nu aduca sau sa aduca regizori de marca (vezi Silviu Purcarete "Uriasii muntilor " Iasi), care sa faca sau sa nu fac treaba. Fiecare institutie de teatru are pensionarii ei, actorii batrani care se despart de scena cu (foarte) greu din motive personale sau nu. Fiecare institutie de teatru isi are problemele ei (administrativo-economico-culturalo-egoisto-personale. ideea e ca trupele toate sunt prafuite. s-a incercat anul trecut cel putin la Galati intinerirea trupei. 5 studenti care au terminat anul trecut la Iasi au fost angajati. ce mai stiti voi de ei? 2 dintre ei au plecat fara sa se uite in apoi. 3 inca se lupta sa plece cu forme legale si in regula de acolo. s-a angajat un tanar regizor. ce mai stim noi de el? ca dupa "Femeia ca un camp de lupta" care a fost altceva pentru Galati..a fost oresicum "ceva"-altceva..a mai facut 2 prostii si trei miscari prin carre dupa parerea mea nu spune mai nimic. in rest ma mir daca au scos din stagiune "Zapezile de alta data" sau "Spionul Balcanilor"..cu asta ma trait in ultimii doi ani nu-i asa Letutza? acest hai sa facem ceva este atat de bine intetionat si atat de bine primit de toata lumea incat avem idei atat de departe de adevar cu pancarde si umbrelutze. probabi;l solutiile se afla in fiecrae din noi si da..pentru unii asta e o solutie valkabila. de ce nu? dar intreb...leta, indi, victoria, etc...voi (noi) cei care ati (am )plecat de aici..o sa ne gandim vreodata sa ne intoarcem si sa facem ceva? e drept acum "magaoatza" cade pe cei care au facut (fac) facultatea in Galati..si ei ar trebui sa demonstreze asa cum spunea Indi in mod constant ca au ceva de spus..sunt sigura ca toti avem ceva de spus..la nivelul la care ne aflam fiecare...asa cum din nou il citez pe Indi : "Actoria e meserie de cursa lunga" ceva constant si sistematic ar trebui sa se intample in Galati, dar de cele mai multe ori te lupti cu morile de vant..autoritatile nu te sprijina, teatrul nici atat, cand nu ai spatiu pleci. mi se pare just. actorii in general sunt oamneii egoisto-darnici dar nu stiu cine si-ar pierde niste ani din viata ca sa faca ceva in Galati care sa fim realisti e un oras de combinisti. acum se va inchide si combinatul..ce o sa mearga in Galati? casinourile, smoke shopurile si micile afaceri (asta ddaca se va scoate impozitul forfetar...ma rog)...si tot asa...nu sunt pesimista, nu ma dau la fund, nici nu plec cu mana-n ma iertati...pur si simplu ca multi dintre noi caut spatiul propice necesitatilor mele actuale. asta am vrut sa zic..si ma simt asa un om mic...incat cred ca nu exista solutii foarte valabile pentru Galatiul in care eu m-am indragostit de teatru! off...ce greu e!

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim7:47 p.m.

    Nu intelg de ce aceste pareri atat de proaste fata de teatrul galatean. Intr-adevar nu este unul de nivel national, insa avem cu ce ne mandri, cu actori si regizori deosebiti si cu spectacole minunate si profunde. "Hotelul celor 2 lumi","Mincinosul,"Falstaff","Afacerea Proatr" si multe alte piese sunt cu adevarat valoroase. In opinia mea, ati bagatelizat teatrul galatean, care are cu aplomb un cuvant valoros de spus! Succes in continuare actorilor!

    RăspundețiȘtergere
  13. Anonim8:56 a.m.

    Consider ca asteptarile noastre in legatura cu teatrul galatean sunt absolut firesti, si cel putin pentru mine s-au si realizat... Am fost la mai toate spectacolele puse in scena si sincer mi se pare ca profesionalismul si daruirea actorilor depasesc cu mult limitele normalului... Sunt actori care merita laude si aprecieri nenumarate, actori minuntai( Ioana Citta Baciu, Svetlana Friptu, Cristian Gheorghe, Oana Preda Gheorghe, Carmen Albu, Aureliu Batca, si nu mai vorbesc de tinerii care au venit, in special Cosmin Panaite, Iulian Costea si Ciprian Brsoveanu). Regizorii nu mai vorbec: talentati si dornici..Nu cred ca teatrul galataen e prafuit... e mai viu cu fiecare stagiune... cei care insa sunt obisnuiti cu alt nivel... si nu apreciaza decat ceea ce e facut intr-o alta sfera sociala, e problema lor...Tot respectul si toata admiratia mea pentr Teatru "Fani Tardini"!

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu cred ca teatrul galatean ar trebui criticat atat de aspru,pentru ca unele piese se situeaza la un nivel inalt de interpretare si smulg multe aplauze din partea spectatorilor,aplauze ce vin de la sine cu siguranta si nu sunt atribuite de fatada.De asemenea,din pozitia spectatorului se simte daruirea actorilor si dragostea lor pentru meseria lor.Cu sinceritate va pot spune ca iubesc teatrul in tot sensul cuvantului si este singurul loc in care pot uita de toate problemele atunci cand vad o reprezentatie,ma captiveaza si sunt prinsa intr-o cutie din care nu pot iesi decat dupa terminarea spectacolului.Acestea sunt meritele regizorilor nostri,ale actorilor galateni si ale intregii echipe.Este adevarat ca nu am avzut inca toate piesele din program,dar jumatate este cert ca am vazut...nu este perfect,mereu este loc de mai bine..dar nici pe ultima treapta nu ne aflam.Mult succes!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po