Treceți la conținutul principal

când teatrul este mic

Înainte de toate să ne închipuim că vrei să mergi la teatru. 
Să presupunem acum că ţara noastră e de fapt un oraş şi că putem ajunge în cel mult o oră la orice teatru vrem noi. Să mai presupunem că sunt destule săli astfel încât fiecare artist (actori/regizori/etc) în parte are câte un singur spectacol în seara aceasta. Toate reprezentaţiile încep la aceeaşi oră, se joacă o singură dată şi în acelaşi timp dar (atenţie!) se joacă pentru ultima oară. Biletul să spunem că ar costa 50 de lei indiferent de spectacolul la care ti-ai dorit să ajungi. Şi să mai adaugăm ceva. Dacă nu suporţi canicula, atunci afară sunt 40 de grade la umbră. Sau dacă deteşti ploaia, atunci afară e furtună. Ş.a.m.d.. Din varii motive, abia acum afli toate aceste lucruri. Pentru ce spectacol/actor/regizor/etc ai ieşi din casă? Pentru ce sau cine ai plăti oricum? Sau poate că îţi schimbi brusc planurile pentru seara respectivă (la o adică opţiunile sunt infinite)… Mi-ar plăcea acum să am o listă lungă. Să-mi vină să dărâm teatrul de ciudă că nu pot vedea mai multe spectacole în acelaşi timp. Să dau telefoane la prieteni, să ne impărţim şi fiecare să filmeze pe ascuns câte o piesă. Să vreau să fiu peste tot. Să fie atât de greu s-aleg încât gândurile să mi se tamponeze violent în mintea mea. Dar cel mai mult, mi-ar plăcea să simt cum pierd ceva indispensabil, extrem de valoros, dacă nu ajung acolo. Să simt că spectacolul se joacă pentru mine. (Asta cu siguranţă e cel mai important!) Dar nu. Din păcate, nu. Din păcate pot să aleg cu uşurinţă... Şi dacă întârzii, oricum nu începe la fix.

Comentarii

  1. bine. e o situatie imaginara.poate fi reala la un festival,etc.de ce alegi cu usurinta?de ce poti intarzia?de ce nu incepe la fix? ai raspunsuri? sa le auzim!

    RăspundețiȘtergere
  2. concluziile cercetatorilor suedezi.
    vizionarea unui film sau a unui spectacol de teatru sau prezenta in sala de concerte ne ajuta sa traim mai mult-acestea sunt concluziile unui studiu suedez realizat pe 12000 de persoane. 36%dintre pasionatii de manifestari culturale, au atins efectiv suta de ani, fiind inca in putere, pentru ca aceste activitati benefice organismului, stimuleaza functionarea sistemului
    imunitar.

    "cand teatrul este mic",(vezi titlu articol") dar exista dorinta mare, starea de blazare, de "je m'en fish" sau de "I don't care" sau pe romaneste de "nu-mi pasa!"dispare.
    am trait candva starea de extaz in care alergam de la un teatru la altul la spectacole care se desfasurau unul dupa altul sau in acelasi timp la distante mari unele de altele si reuseam sa le "prind"pe toate.dar DORINTA era uriasa.si eram si cu un bebe in pantece.nimic nu constituia o piedica, nimic nu ma oprea.imi doream sa "asimilez" tot.

    RăspundețiȘtergere
  3. Teatrul românesc a început să fie tot mai comercial. E din ce în ce mai slab din punct de vedere calitativ iar "cioacele" se folosesc în exces. Acum vorbesc în general, pentru că excepţiile sunt atât de puţine încât trebuie să le cauţi cu mare grijă şi răbdare în stiva de spectacole.
    În situaţia ipotetică propusă, practic spectatorul trebuie să facă un anumit sacrificiu pentru a ajunge la spectacolul "X". Nu cred că faci "acel" sacrificiu pentru orice/oricine. Şi ţinând cont de aceste lucruri, aleg cu uşurinţă, pentru că aleg un spectacol de calitate.
    Nu am ştiut niciodată de ce nu începe la fix. E un mister. (Poţi verifica şi tu.)
    De ce pot întârzia? Răspunsul este în ultimul paragraf. În mare parte, spectacolele care există acum în repertoriul teatrelor nu îmi creează senzaţia de indispensabil, nu simt că se joacă pentru mine, etc. Şi aşa cred că ar trebui să simtă fiecare om in parte vis-a-vis de un spectacol. e o coordonată foarte importantă. Dar asta nu înseamnă "să i se ofere publicului ceea ce vrea". E mai mult decât atât.

    Evident, am şi eu o "listă" cu spectacole la care aş merge oricând. Din păcate unele nu se mai joacă iar altele...aştept şi eu începerea stagiunii să văd dacă mai există.

    RăspundețiȘtergere
  4. am uitat sa specific.era festival de teatru.era o stare de sarbatoare in oras...si selectia spectacolelor in acel an a fost una fericita.a fost.......acum vorba lui alex "teatrul romanesc a inceput sa fie tot mai comercial",asta e tendinta generala.....si filmul romanesc scoate prea mult in evidenta uratenia........morbidul.....gri-ul....parca e prea mult gri.......

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim2:57 p.m.

    sunt de acord cu tine danacarmencezara.cele mai multe filme romanesti sunt morbide. am citit stirile si m-am documentat despre filmul "cu fluieratul". am citit despre cum clara voda a incercat sa intre in vorba cu puscariasii actori din film in pauza si unul a intrebat-o ceva de genul "ce spui daca-ti tai piciorul cu ciobul asta acum?" bine.......drama prezentata in film e de actualitate.

    RăspundețiȘtergere
  6. De obicei se întâmplă aşa la un festival. "Dorinţa era uriaşă". De acord. Dar cred totuşi că provenea din curiozitate, un fel de "trebuie să fiu acolo unde se întâmplă" şi nu din motivele mai sus amintite. Dar poate mă înşel. Şi dacă mă înşel, înseamnă că ai aşteptări cam mici de la teatrul românesc...

    RăspundețiȘtergere
  7. nu, provenea din faptul ca in acel an la acel festival au fost selectate cele mai bune spectacole din tara!! selectia era selectie pe bune!! evident iti doreai sa le vezi!!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Simt si eu ce simti tu, alex vlad. Mai trist este ca eu sunt pe dinauntru, sunt actrita si ar trebui sa am la ce aspira.
    Dupa parerea mea, ceea ce lipseste este barometrul de valori, persoanele care sunt in pozitia de "decision-maker" lasa sa treaca prea multe proiecte care nu au suficienta valoare. Acest fapt se petrece din mai multe motive (de ex. lacomie, lipsa de discernamant, credinta eronata in "trebuie sa oferim publicului ceea ce el vrea" - aici, desigur, depinde de publicul la care te gandesti etc.)
    Sper ca blogul vostru sa aiba succes si sa starneasca cat mai multi oameni la a se exprima cu privire la ceea ce isi doresc.
    Tot ce pot sa fac momentan este sa va pun in blogroll-ul blogului nostru de improvizatie (http://improvisneyland.blogspot.com).

    Bafta! (sau, as they say, c**at! ;) )

    RăspundețiȘtergere
  9. E just ceea ce spui, dar nu uita că şi actorul se află în poziţia de "decision-maker" până la urmă. Nu poate nimeni să bage pe gât nimănui nimic cu forţa. În cele din urmă, actorul îşi alege proiectul la care va lucra (cu accent pe "actorul"). El are forţa de a spune "da" sau "nu" (şi asta o spun din proprie experienţă).
    Dacă te referi însă strict la un producător, atunci acel om va selecta proiectul care va aduce cel mai mare profit - în consecinţă, va alege spectacolul pe care scrie "comercial". Şi iată-ne ajunşi de unde am plecat.
    Spectatorul trebuie educat, cred eu. Prin urmare, publicul este suma a ceea ce primeşte de pe scenă.
    Mulţumim pentru suport şi spor o tonă!

    RăspundețiȘtergere
  10. Indiferent de ora , indiferent daca e zi sau noapte , vara sau iarna , canicula sau furtuna cu siguranta as alege sa ma duc la spectacolul "Istoria comica a Doctorului Faust" in regia lui Victor Ioan Frunza si cu George Costin [Dr Faust] si Richard Balint [Mephisto] in rolurile principale . A fost [zic a fost pt ca nu se mai joaca de anul acesta... (citeşte mai mult)] un spectacol extraordinar care merita vazut ...oricum felicitari actorilor si regizorului pt ca un asa spectacol [cum a fost acesta in Baia Mare ] nu vezi decat o data in viata...

    semneaza Dalina Baia Mare

    RăspundețiȘtergere
  11. ce bine ca exista oameni care vad spectacole minunate.ce bine ca exista spectacole minunate ptr oameni care le apreciaza!

    RăspundețiȘtergere
  12. O singură întrebare : dacă "(citeşte mai mult)" vrea să fie un link, putem primi şi noi adresa respectivă? Va fi trecută la "referinţe".
    În altă ordine de idei, ştim de spectacol, însă nu am avut ocazia că mergem să-l vedem din păcate. Dar am luat notă : Victor Ioan Frunză, George Costin şi Richard Balint. Mulţumim frumos.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po