Este foarte multa durere in jur. O imensitate.
Toti oamenii fug dupa un "mai mult" al lor. Ne impungem din toate directiile. Suntem barbari. Dar peste toate astea afisam un zambet mare si ipocrizia cea de toate zilele, astfel incat sa nu se mai vada nimic din ceea ce suntem cu adevarat. Se poate porni de la zero - cand e cazul - mai usor in felul asta. Cu un munte de iluzii si minciuni in carca. Ce e actorul? Un colos de trairi. O casa incarcata de oameni care exista doar in imaginatie, un om singur de fapt. Cei apropiati, daca sunt si ei actori, te inteleg, te citesc mai usor, dar sunt de cele mai multe ori rai. Nu am inteles niciodata de ce. Din invidie? Dintr-o dorinta care inca nu a devenit realitate? Nu as putea spune. Dar au orgoliul hiper-sensibil, sunt "importanti" multi dintre ei. Daca esti tanar si el batran, inainte sa iti dea replica te roaga sa ii prepari un ceai. Sunt in multe feluri dar numai asa cum ar trebui sa fie nu sunt. Iar cei care nu au o legatura directa cu actoria sau cu ceea ce se intampla in genere pe scena, nu inteleg. Ei poate ca vor. Sigur vor. Isi dau cu parerea, mai vand un sfat care - dupa parerea lor - sigur ajuta. Poate chiar au senzatia ca inteleg. Dar tot ei sunt cei care stau in scaun si la urma (nici nu conteaza cum a iesit spectacolul), de multe ori te pupa in fund si te saluta zgomotos. Cu urale si "felicitari domnu" sau "felicitari doamna", numai ca sa vada cei din jur si sa spuna "sigur il cunoaste pe ala" si sa moara de invidie. Bine, nu vreau sa fiu rau. Exista exceptii in ambele cazuri. Stiu ca sunt. Am si cunoscut. Si asta e bine. E ca o gura de aer. Dar e coplesitor cand iti dai seama ca acest grup de exceptii inseamna 10% din total. Si mai trist e, ca fiecare se crede in sinea lui o asemenea exceptie. Dar actorul. Dar actorul, ajunge sa fie pana la urma cel mai singur. (Fie ca te complaci in mediul asta fie ca nu il suporti si vrei sa fugi din el) Un umil consumator de sentimente reciclate la infinit. Asa e! Renaste si refoloseste aceleasi sentimente si trairi iar si iar. Maiestria e ca face in asa fel incat sa para vii de fiecare data. Si atunci tu il crezi. Si il iubesti. Si te indragostesi de el. Sau de personaj. Dar e trist. Sau foarte trist. Exista acolo un motoras care se incarca din plin cu tot felul de imagini, muzica si analogii; are acolo toate sentimentele pe care unii le-au scuipat si altii le-au dat afara pe usa; are sentimentele pe care unii le-au imbratisat si le-au primit in casa. Are de tot felul. Si e superb sa vezi cum vine in fata ta si ti le prezinta. Ti le vinde, iar tu le inghiti pe toate. "De la lume luate si inapoi la lume date". E formidabil. Si cand cade cortina, dispare tot. Nu mai e nimic. Pauza si rece. Curentul (care e vesnic) si praful e tot ceea ce ramane. Si spuneam ca e trist pentru ca la un moment dat motorasul se opreste. Tace. Si ramane undeva singur. E urat ca dupa un timp, lumea uita si cum te cheama. Dar doamne ce multi prieteni exista peste tot! Multi de tot...
doamne cand privesc la amza pellea si la
RăspundețiȘtergerestefan iordache........................
doamne, imi vine sa plang!!!!!!!!!
pe stefan iordache l-am cunoscut personal.era un munte de talent,de caldura, de bunatate, de bun simt. daruia permanent..............
amza, cata tristete!!!!!!!!!!!!!!!!
multumesc pentru articol.
ce e actorul? "un rege din carpe si petice"
si doamne, cati dintre marii artisti ai chemat la tine.............in ultimii ani...................
RăspundețiȘtergereRIP
Ma scuzati, pardon, buna seara! Dar ce e asa trist? Serios! Ce e trist? Ca ei isi recicleaza sentimentele si ca noi le inghitim? Ca uitam cum ii cheama? Ca ei in casele lor sunt tristi? Nu! Nu nu si nu! Nu e nimic trist in asta. Sau nu e tristul de compatimit. Actorii se daruiesc pentru ca asta le face lor bine!Si tot tu Alex ai sustinut asta... E trist ca nu au prieteni?Nu. Multi au prieteni. Unii au foarte multi prieteni. Altii prefera sa stea singuri. Sa fuga, sa nu munceasca pentru a castiga sau recastiga pritenii. Dar aici nu e vorba de actorul care face asta, e vorba de oameni. Toti oamenii fac asta. Toti oamenii daruiesc sau sunt fericiti. Exista oameni care se distreaza, care emana bucurie, care imprstie zambete dar care, cand ajung acasa isi aprind o tigara pe care o fumeaza TRIST. Multi fac asta...si da sunt deacord ca la actori se intampla mai des. Sunt cazuri mai multe. Tristete e la ea acasa...dar asa se intampla. Asa sunt ei, oameni ai artelor...sunt uneori fraieri ca nu se bucura, dar unii chiar nu pot.Si da , actorul, pictorul scriitorul... e singur pentru ca e creat asa. Da nu e trist! Nu e de compatimit! Nu e de luat masuri! Da, e cu siguranta emotionant. E cu seniment...dar e un lucru pe care ei si-l asuma (sau asa ar trebui) iar noi spectatorii n-ar trebui sa stim lucrurile astea. Noi devoratorii. Noi care consumam marfa! N-ar trebui sa ne intereseza asa cum nu ne intereseaza cat de bland a fost mulsa vaca a carui lapte il bem la micul dejun.
RăspundețiȘtergerePoate ca nu am fost destul de explicit. E vorba despre un alt fel de "trist", un alt fel de "singur". Stiu ca in seara in care ai spectacol, cel care a platit bilet si a venit sa te vada nu da doi bani daca tie acasa ti-a murit mama iar tu trebuie sa joci comedie.
RăspundețiȘtergereMa refer la faptul ca nu exista un interes real pentru oamenii cu adevarat importanti din jur. Mereu sunt "descoperiti" sau premiati, etc abia dupa ce mor (daca se intampla sa fie si asa). Nu mi se pare firesc. La tipul asta de singuratate si tristete ma refeream. Si incercam sa mai scot in evidenta ca nu exista sinceritate sincera; de cele mai multe ori ne ciocnim de o sinceritate constrita, falsa.
Ceea ce spui ca am sustinut inca sustin. Chiar cred ca de multe ori scena e o evadare si e mai bine acolo decat in cotidian. Si nu cred ca se bate cap in cap nicio secunda cu articolul in cauza.
Exista o problema aici care ar trebui remediata. Spre exemplu, a luat Cristina Casian un premiu UNITER. Ce s-a intamplat dupa? Nimic! Parca nici nu a avut loc. Ajunge Oana Pellea si lucreaza cu Clive Owen. Ce se intampla dupa? Nimic. Se sterge tot din mintea oamenilor la fel de repede cum au aflat. Pentru ca asta e tot ce e : o informatie. Nu este o reusita. Niciodata.
Toate astea se aduna si tot ce rezulta e o durere pe care unii o percep, altii nu.
Si asa cum spuneam, exista si exceptii. Dar sunt atat de putine incat nu se vad cu ochiul liber.
Si cred ca incercam sa spun ca de multe ori cand moare un artist (un actor in cazul de fata) se face valva in acel moment si dupa aceea se asterne linistea. E complet uitat. Sau asa mi se pare mie. Cred ca e important ca toti viitorii artisti sa stie ce a fost inaintea lor. Cei care nu l-au prins pe Iordache jucand nu stiu ce au pierdut. Cu siguranta nu e important pentru toti. Dar nu cred ca e bine sa ne gandim la ei ca la niste obiecte de care ne-am folosit cat au fost in viata. Parca nu e corect.
Pe noi ne intereseaza mai mult meciul de fotbal dintre Anglia si Franta si ce-a mancat la pranz Gina Pistol. Dar in fine, asta e alta discutie.
Dar poate gresesc. Poate ca de fapt totul este normal si eu sunt cel inadaptat.
:)... asa trebuie sa fie. Uneori e deajuns sa fii tu exceptia...si atunci nu ti se mai pare nimic anormal si nici inadaptat nu te simti. Cateodata parca n-ar trebui sa privim prin ochii altora. Asta mi se pare si mai corect...
RăspundețiȘtergere