Treceți la conținutul principal

criminal în serie

Stătea acolo în grădină cu palmele înfipte în iarbă, cu pământ şi furnici sub unghii. 
Poziţia era atât de greşită, încât amorţeai numai privind. S-a apropiat de el Lăcrămioara, o fată de vreo 32 de ani care îl iubea în secret. I-a tamponat fruntea cu un şerveţel şi i-a zâmbit. A vrut să-i dea şi apă dar nu a îndrăznit. De emoţie. El a rămas neclintit. Regizorul era convins că dacă se mişcă, se pierde starea, tot; îl fixa cu privirea aşa cum stai cu ochii pe un câine. Era linişte. Nicolae schimba rola de film din aparat, domnul Stănciuc căuta un unghi bun-bun de tot iar soarele se plimba spre asfinţit leneş. Lăcrămioara înghiţea în sec şi nu ştia dacă să spună ceva sau nu. Damian înţepenise aşa, cu fundul într-o băltoacă şi cu furnici scormonind sub unghiile lui subţiri lipsite de calciu. La un moment dat Stănciuc găseşte locul, regizorul aprobă, Nicolae fixează trepiedul şi Lăcrămioara intră în cadru. Agitaţie, rumoare, nervi şi sunetul vocii ei care explică simplu : domnului Damian îi trebuie un pic de pudră. Au trecut încă trei săptămâni înainte ca filmările să ia sfârşit. Nu era un om în toată echipa care să nu se simtă extenuat. Pelicula a intrat în istorie şi pe câţiva dintre cei de atunci, cinematografia i-a ucis. I-a curăţat din peisaj fără să întrebe. Nimeni nu şi-a dat seama decât peste un timp, iar unii nu au vrut să recunoscă. Cei mai mulţi însă nu au fost în stare să accepte. Se întâmplă fără să îţi dai seama. Te loveşte în ceafă poate duminica dupăamiaza chiar după ce ţi-ai băut şpriţul în familie. Şi este atât de simplu, atât de evident şi logic.... Când realizezi un proiect bun, pretenţiile cresc atât de mult, încât trebuie să îţi fie frică. Presiunea se lasă asupra ta atât de mult încât te poate strivi. Tu nu trebuie decât să o simţi, să o conştientizezi. Altfel laşi un proiect bun să fie cel care îţi îngroapă cariera.

Comentarii

  1. Anonim9:06 a.m.

    constientizarea calitatii proiectului tau te responsabilizeaza dar iti poate da si aripi

    RăspundețiȘtergere
  2. dar oare nu toti vrem proiecte mari? altfel nu faceam arta!!!!!!!!!!!!nu cred ca-si doreste cineva care intra in domeniul asta de-adevaratelea sa faca nimic!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, aşa este, poţi căpăta aripi, dar contează dacă fructifici acele "aripi" într-un nou proiect cel puţin la fel de bun.
    Foarte puţini reuşesc să aibă proiecte foarte bune şi multe. E adevărat că e aproape imposibil să ai numai proiecte strălucite, dar problema apare cu adevărat când ai un singur proiect excelent.

    Nu toată lumea vrea un proiect "mare" (şi sărim peste partea în care "mare" şi "bun" sau "calitate" înseamnă altceva de la om la om). De fapt cei mai mulţi, la prima întâlnire întreabă "cât primim". Cei mai mulţi vor bani. Apoi, dacă facem un clasament, pe locul doi sunt cei care vor faimă (au impresia că dacă lucrează mult e bine pentru că sunt văzuţi, etc) şi la urmă sunt cei care se gândesc la calitate. Cei mai puţini sunt acei oameni care se întreabă, pe care chiar îi interesează, care nu pot dormi noaptea din cauză că...
    Şi da, ai dreptate, când intri în domeniul ăsta, îţi doreşti "ceva" cu siguranţă, dar nu toţi vor calitate.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po