Treceți la conținutul principal

un domn încăpăţânat şi adepţii lui

Vreau să te omor! 
(a spus unu cu neg sub ochiu drept) Nu-mi place de moaca ta ştirbă. Că nu eşti nici bâlci nici circ. Şi totuşi sari în cap, te prefaci că eşti rege şi spui poveşti cu o mască pe faţă! Ipocritule! Şi au încercat cu torţe, cu instanţa în buzunar şi cu politica. Câteva marturii anonime s-au cules şi de la oameni cu joben şi manuşi albe care vorbeau despre mituirea în masă la colţ de gard. Au mers până acolo încât l-au demontat aşa cum dezmembrează un copil o jucărie, l-au aşezat împotriva bisericii, l-au împuşcat în serile cu lună plină şi el (păcătosul!) nu vroia să renunţe! Şmecher din fire, s-a mutat din arenă în piaţă şi din piaţă în stradă. A ocupat staţiile de autobus, barurile, parcurile, tot. Şi-a făcut într-o zi casă din lemn şi lumea a venit să vadă ce se întâmplă. Unii au plecat dezamăgiţi că “de ce mă arată pe mine?” alţii nici nu şi-au dat seama. Dar când vezi că stă acolo de mii de ani aşa cum stau curvele şi religia, trebuie să îţi dai seama că nu va mai pleca niciodată. Dar ţie totuşi îţi place să îţi faci în ciudă probabil şi atunci scorneşti tot felul de baliverne, că e prea sărat, că prea are pielea groasă, că prea nu are nimic nou în el. De mii de ani mergi la curve (să fii tu “ăla” care), îţi faci cruce (că poate aşa crezi un pic mai mult în dumnezeul tău) şi pe ăsta micu îl iei la pachet mereu (să-ţi ţină companie). Seara, când vrei să te bagi în pat (chiar înainte de a-ţi scoate ciorapii), începe şou’ tău : te speli de curvă, te lepezi de El şi îl renegi pe "sărmanu’ puşti" care te-a amuzat tot drumul. Sunt 3 elemente care te hrănesc mai mult decât o fac apa şi pâinea, iar tu nu vrei să recunoşti. Nu vrei tu şi gata. Bine, de primele două nu mă leg. Dar încearcă testul ăsta : o lună de zile fără să te emoţionezi la nimic în niciun fel şi în acelaşi timp fără să asculţi nici o poveste. Fără să vezi ce a mai făcut Gigel, fără să te intereseze ce-a mai păţit Costel în timpul zilei, fără nimic. Atunci când vine cel mai bun prieten la tine să îţi povestească cum “nu ştiu ce”, să-i spui “nu”. Fără ură sau frică, fără iubire. Elimină toate aceste lucruri din sistemul tău (dacă poţi). Ceea ce ai scos, vei descoperi că e (doar) punctul de pornire în realizarea unui spectacol sau a unui film. Spor!

Comentarii

  1. sa continuam......nu crezi ca e prea putin sa ne gandim doar la lipsa calitatii unui produs finit numit spectacol? eu cred ca sunt "n" coordonate date gresit si acceptate tacit de catre noi toti!si totusi unii se misca frumos!cum reusesc?natural sau nu?

    mihai soloviev

    RăspundețiȘtergere
  2. scrie si tu ceva despre prima zi de scoala!
    a inceput scoala! oare piticii de azi sunt la fel ca cei de ieri si cei de maine?mie imi vine sa plang!nimic nu mai e la fel!cand ma gandesc la copilaria mea zambesc........ce bine......


    maria

    RăspundețiȘtergere
  3. va rog frumos pe toti cei care intrati pe acest site faceti in fiecare zi cate un lucru bun si frumos.daca asta inseamna sa mergeti la teatru faceti asta dar poate sa insemne sa ajutati un om, sa daruiti ceva cuiva care e trist si sarac, sa ajutati pe cineva neputincios, sa cumparati un bilet la teatru sau film si sa-l daruiti cuiva care nu a mai vazut un specatcol de 1000 de ani,etc bafta!

    RăspundețiȘtergere
  4. .......te rog posteaza-mi comentariul undeva la vedere poate se imbuneaza lumea!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. da!
    ar fi un film despre noi insine!
    dar ce trist ar fi dac am descoperi, dupa ce reusim sa renuntam la iubire, frica sau ura, la tot ce ne face sa tresarim zilnic de bucurie ori tristete, de manie ori ranchiuna, ca e gol, ca nu este nimic, ca suntem in functie de propriile noastre patimi.
    ar fi o revenire, un punct de unde s-ar puteascrie un scenariu despre ce ar fi daca am lua-o de la capat.
    va rog comentati

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim4:53 p.m.

    Ma numesc Iulia Boghina. Sunt o mare admiratoare a lui Stefan Iordache. Am gasit aici un interviu cu marele actor.Este la capitolul "EXPRIMA".
    MULTUMESC CELOR CARE S-AU GANDIT LA MAESTRU.PE 14 SEPTEMBRIE S-A IMPLINIT UN AN DE CAND NU MAI JOACA PE PAMANT CI IN CER!
    R.I.P. MAESTRE!
    VA ROG DACA PUTETI PUBLICATI INTERVIUL ASTFEL INCAT SA FIE CITIT DE CAT MAI MULTE PERSOANE! S-AR PUTEA CA ASA SA NU FIE CITIT DE PREA MULTI CA NU IL VAD IMEDIAT!
    MULTUMESC INCA O DATA! MI-ATI FACUT O MARE BUCURIE!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po