Treceți la conținutul principal

în teatru, după arlechinul gri, stăm noi, majoritatea...

Stătea acolo pe marginea lacului gata să se arunce în apă. 
Se vedea că e hotărât : de piciorul stâng îi atârna o frânghie groasă la capătul căreia era ancorată o namilă de bolovan. Stătea fără să scoată un cuvânt. Poliţistul satului tot ţipa în spatele lui :
"Măi băiete, nu face asta că ai să regreţi! Gândeşte-te la familie, la copii! Ai o fetiţă abia născută, nu o lăsa pe drumuri, bagă-ţi minţile în cap!"
George Procopoaie nu vroia să audă nimic. Se adunase tot mai multă lume. Nea Costache tot încerca să se apropie de el, să îl ia cu binişorul, dar degeaba. Ameninţa că se aruncă cu bolovanul în braţe.
"Uite măi omule că ţi-a venit şi soţia! (I-a ţipat un nene de la marginea drumului.) Uite în ce hal ai adus femeia, că are ochii roşii. De ce nu vrei tu să fii băiat bun?"
Încă două secunde şi George Procopoaie apucă bolovanul şi dă să spună ceva. Tace. Trage iar aer în piept. Priveşte încurcat.
Din fundul sălii se aude :
- Text!

George tresare cu bolovanul de carton în mână. Lasă jos butaforia şi încearcă iar. Se aude iar din spate.
- Text! Text!
- V-am iubit pe toţi...i se sopteste din primul rând.
Lumea în spate se agită. George ia din nou bolovanul în brate. Cu forţă
- V-am iubit pe toţi...
Si iar se blochează.
Din spate
- Text!
Umbra din spate se apropie.
- Măi Iuliana, ia da-mi mie textul ala!
Sufleoarea se ridică şi-i intinde regizorului textul.
- Asta e monologul de final, da?
George priveşte puţin pierdut de parcă ar şti textul dar îi scapă un pic. Actorii din spate se agită mai tare. Regizorul rupe pagina si inapoiază textul.
- Ne chinuim, bă! Gata! La final, e scena, si tu doar sari de pe scenă prin trapă şi atât. Nu mai spui nimic. Reluăm finalul, hai!
Poliţistul satului îşi ocupă locul în scenă (un actor mai bătrân al teatrului)
- Lasă bă, că nu toate personajele principale au text! Îţi trebuie experienţă! Ce acolo la institut faceati voi de-astea?
(George tace şi cei din jur râd încet)
Da lasă că ştii si tu cum e : ai scăpat de-o grijă; pe principiul ce se taie nu se fluieră.
(George tace şi cei din jur râd încet)
Regizorul din spate se apropie de rampă.
- Ia staţi aşa! Măi George, da ia ieşi tu puţin din scenă să văd cum arată fără tine, că mi-a venit o idee...

Comentarii

  1. Anonim6:47 p.m.

    am vazut pe facebook ca teatruacum sustine Cruciada Culturii!
    Evenimentul cultural major al anului este Concertul din 26 septembrie, ora 19.00 de la Ateneul roman
    unde va concerta pianistul Sam Haywood
    in memoria marelui si unicului CHOPIN pe care il sarbatorim anul acesta. Va rog daca puteti ptr ca sunteti un site cultural mediatizati acest eveniment !!!
    multumesc
    diana caburginschi, consilier muzical

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu
22 de comentarii
Citiți mai multe

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int
25 de comentarii
Citiți mai multe

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po
6 comentarii
Citiți mai multe