Treceți la conținutul principal

teatru urban. stagiunile nu se inchid

Iata cat de simplu ne putem defini. Inca avem stiva de pepeni pe trotuar cu negustori isteti care fura la cantar, inca avem caini fara stapan care colinda strazile marcandu-si teritoriul cersindu-si drepturile de canini ofensati si inca avem soferi in amiaza mare care injura biciclistii rataciti pe pista semnalata in galben de primaria orasului. Avem de toate. Doamne, ce bogati suntem! Una peste alta avem arta – si ca sa existe inca un motiv pentru care acest articol este publicat pe aceasta pagina – avem doamnelor si domnilor actori! Avem actori - unii profesionisti, altii diletanti (dar care promit) - atat in teatru cat si pe strada. Ne aflam acum in unul dintre fabuloasele 104 (autobus ingrijit atat de bine de Regia Autonoma a Transportului public cu aer conditionat si tot dichisul), unde e galagie mare si toata lumea asuda asa cum poate mai bine. Gasim cateva categorii aici : (1) omul cu batista/servetel, (2) omul pozitionat strategic in dreptul geamului deschis, (3) omul demn, care sta neclintit sa curga sudoarea pe el si (4) omul care vorbeste despre factorii care ii provoaca transpiratia. Si recunosc : e un spectacol. Nimeni nu e fals (la un spectacol intr-un teatru [ups!] pe unii nu-i crezi ca sunt personajul X sau Y). Stau la mijloc, langa o mama nemultumita de felul in care ii sta parul fetitei ei, cand deodata, ce-mi vine mie!? Ia hai sa merg spre cabina soferului, sa cobor prin fata! Ajung intre o doamna cu par alb si baston in mana dreapta si un domn cu inceput de chelie si camasa in carouri. Pe scaunul de o persoana din fata mea, o pustoaica patrunsa adanc de o fotografie cu Brad Pitt batran (vezi “The Curious Case of Benjamin Button”) pe care o examineaza. Domnul cu chelie ofteaza, batrana isi sterge burboanele de pe frunte cu o batista iar fata isi apropie ochii si mai tare de fotografie. Mai am de mers doua statii. Privesc pe geam. Dupa un timp, batrana nu mai suporta.
- Asa mama, sa stai jos ca si tu ai baston si te dor picioarele!
Liniste. Trec cateva secunde; doamna continua:
- Ei, ce sa-i faci, asta-i viata! Din nou pauza. “Textul” venea gradat, rostit impecabil. Pana si dictia era buna.
Reia :
- Ca parca mergem la distractie! Lasa ca stiu eu. Toti spuneti la fel! Doamna incearca timid si stangaci sa imite un adolescent
- ”Unde se duc mai mosii astia de nu stau acasa?!!” Rade fara zgomot si arunca o privire in jurul ei. Nimeni nu spune nimic. Toata lumea e absorbita. Ca la teatru! Si ce face doamna? Pai doamna isi da cu mana prin parul alb si continua.
- Ei, unde sa mergem? Mergem la doctor ca am muncit si noi o viata intreaga.
Fata aseaza fotografia langa ea si isi scoate din rucsacul pe care il are intre picioare telefonul mobil, apoi isi muta privirea spre geam. Domnul cu chelie isi drege glasul si intervine pripit.
- Nu doamna, da nu vedeti ca nici nu va aude! Sta si cracanata. O priveste pe batrana apoi imi arunca mie un zambet complice. Eu nu stiu cum sa reactionez si il privesc pe om o fractiune de secunda. Sunt salvat de vorbele doamnei.
- Pai nu, ca mai zic, daca mergeam la teatru nu ceream scaun sa vad artistii, dar asa… Si iar se sterge pe frunte. Autobusul opreste si se deschid usile. Doamna coboara si imediat dupa ea si fata. Domnul cu inceput de chelie se aseaza pe scaunul vacant si priveste pe geam cautand din priviri fata :
- Ce nesimtita!
Eu raman nemiscat, privind spre domnul care tocmai a luat fotografia cu Brad Pitt in mana. O priveste nelamurit, chircindu-si ochii. Mama nemultumita, cu fetita in brate, se scuza si ma intreaba daca urmeaza sa cobor. Din nu stiu ce motiv, ma intorc si spun
- Nu… dar va fac loc…

Comentarii

  1. da...teatru poti gasi peste tot. eu ma intreb de ce au mai pus aer conditionat in salilele de teatru din bucuresti daca tot nu joaca in timpul verii ?!!?? hmmmm....

    RăspundețiȘtergere
  2. vara la romani nu ar mai trebui sa fie un sezon aproape mort din punct de vedere al culturii. artistii nu au nevoie de un concediu de doua luni de zile si nici nu cred ca sta un artist doua luni fara sa-si faca profesia. dati-mi voie sa nu cred ca meseria de artist e una care sa presupuna concedii, pentru ca in cazul acesta iti alegi sa te faci contabil sau ce stiu eu ce si ai un servici obisnuit cu program de opt ore pe zi si un concediu de 21 de zile lucratoare in care pleci la mare sau la munte sau in strainatate, dupa buget. artistul apartine timpului si spatiului universal.

    RăspundețiȘtergere
  3. si inca ceva: mi-ar fi placut ca fata din autobuz sa aiba in mana fotografia unui artist roman. cine ar fi putut fi acesta in acest moment? ca fata il avea pe brad pitt in mana.totusi avem si noi sau nu avem brand-uri? sau generatia tanara e prea superficiala si prea infierbantata dupa brangeline, numele de scena al cuplului in occident (brad pitt+ angelina jolie=love)

    RăspundețiȘtergere
  4. nu am vrut sa ridiculizez nimic.doar sa intreb daca existam si noi? candva o actrita din romania, nu dau nume, imi spunea ca daca nu ajungi acolo, adica peste ocean, adica la hollywood,nu existi. sa fie asa? nu e,nu?

    RăspundețiȘtergere
  5. Teatru in autobuz si aici:) :
    http://andreea-alice.blogspot.com/2009/04/schimb-de-replici.html

    RăspundețiȘtergere
  6. Corect! Teatru gasim peste tot.Si in cazul "urban" avem si bun si prost. Teatru bun e ala in care "actorii" sunt deja personaje iar teatru prost sunt cersatorii. Povesti proaste, monologuri plictisitoare, fals totul fals. Nu ii cred, nu le dau bani. Ca la teatru! Nu te cred, nu te aplaud. Evident in fata mea unul care imi spune o poveste credibila isi castiga banii. Oricat mi-ar cere. Sunt aplauzele mele pentru el. Cersetaria e o meserie, mana in mana cu actoria (si chiar cu regia) pe care daca o faci bine, eu una te apreciez. Daca ma duci cu zahareulu, nici nu stau pana la sfarsitul spectacolului. Asta ca se leaga cu teatru urban, cersatorie, etc, poate pe viitor un articol pentru ca e o tema inepuizabila chiar si dupa "Filantropica".
    Raportat la cel de-al doilea inteles, cea de-a doua fatada a articolului (si a titlului), teatru vara exista. Asa am auzit. Se joaca in parcuri, in gradini, etc. Cautati programul si o sa gasiti diferite nebunii. Singurul teatru care insa isi continua stagiunea si pe timpul verii e Teatrul Nottara care anul asta nu poate fi la fel de "exceptie" ca in anii trecuti din cauza inundatiilor. Nu se mai joaca nici acolo pentru ca nu au sala. Nu stiu daca sa zic pacat sau nu...dar oricum l-am apreciat pe Mircea Diaconu pentru initiativa si l-am auzit vorbind de foarte multe ori despre asta. Argumentele erau solide!
    Daca e bine sau nu, daca actorul trebuie sa fie supraom sau nu, daca vreau sau nu la teatru vara...voi spune intr-un viitor comenatriu.Si voi incerca sa ma gandesc la un Brad Pitt al Romaniei desi pentru mine...nu exista nici Brad Pitt ALA! ZA brad pitt!
    Pana atunci, Raluca m-a amuzat!
    p.s. Mergeti la film vara!

    RăspundețiȘtergere
  7. nicoleta,
    daca intram in "zona cinema" e tragi-comedie

    daca suntem intr-unul dintre multele orase, nu mai vorbesc de sate ale patriei care nu au sau nici nu au auzit de cinematograf sau au avut si nu mai au, unde sa mergem la film?
    verificati lista oraselor care nu mai au cinematografe!

    a, sa privim la tv, ca doar e vara, e cald si ce ne trebuie cinematograf? basca gradina de vara......?

    daca se simte cu musca pe caciula vreun edil al vreunui oras..........sau vreun director R.A.D.E.F.........................desi nu cred................e prea cald, nu?

    RăspundețiȘtergere
  8. Raluca, de la mine ai un punct. Oricum, daca e sa analizam problema in amanunt, sa stai inchis intr-un teatru timp de doua ore cu inca trei sute de oameni langa tine (sau mai mult), este insuportabil inca din aprilie (in conditiile in care stagiunile se inchid de regula in iunie). Dar cu toate astea, replica/intrebarea e foarte buna. "Pana atunci, Raluca m-a amuzat!" spunea Leta. Subscriu. Si ajung asa la urmatoarea problema : vacanta actorilor.

    Teatrul (institutia!) din Romania este inca sustinut de stat. Fondurile alocate au fost in permanenta infime. Iar "pauza" din timpul verii a existat mereu. Doar spatiile de joc particulare, de teatru experimental, underground si teatrele de proiecte sau trupele de teatru nu si-au oprit/nu isi opresc activitatea. De fapt vara - cei mai sus enumerati - au activitatea cea mai mare. In Romania acest fenomen nu se simte inca pentru ca nu a capatat amploare; dar el exista. Va asigur. In alte tari, putem gasi foarte multe teatre de proiecte (o stagiune inseamna deci 12 luni). Iar la noi, peste 80% dintre actori sunt angajati. Asta inseamna ca sunt ai statului si ca primesc un salariu fix, pe luna, chiar daca nu joaca deloc (vezi TNB spre exemplu). Lipsa de profesionalism e mare si atunci majoritatea tace. Pentru ca le convine sa nu faca nimic si sa ia bani, pentru ca le convine pauza din timpul verii. In consecinta, solutiile trebuiesc cautate in alta parte. Cei 20% ramasi (adica cei tineri, adica noi) trebuie sa lucreze pe proiect/colaborare/etc. Ei trebuie sa isi faca trupa de teatru, ei trebuie sa lucreze (intre ei) la un spectacol pe care sa il propuna unui teatru, etc. Astfel, actorul (si ma refer doar la cei 20%) nu ia vacanta. Dintre cei 80% ramasi, afirmatia e valabila doar daca pe actor il intereseaza cu adevarat ceea ce face (si exista cazuri dar mult prea putine). Solutia pentru cei de acum (care vor) si pentru cei ce for veni, se numeste "X independent". Si "X"-ul il putem inlocui cu actor/regizor/scenarist/etc. (Vezi Gabriel Spahiu, spre ex.)

    Brand? Da, exista. Se vede cu ochiul liber. Exista brand-ul Horatiu Malaele. Il recunosti. Are o semnatura a lui. Ochelarii sunt aparte si alesi anume pentru; hainele, etc. Cand mergi la un spectacol "malaele" stii la ce sa te astepti. Exista brand-ul Radu Afrim. Compozitional, are un mod al lui de a umple scena; mod pe care lumea il recunoaste. S.A.M.D. Problema este insa alta : "varfurile noastre" nu sunt foarte inalte nici pentru noi dar nici in comparatie cu ale lor. Si din start avem zero - doi. Vis-a-vis de intrebarea "hollywood", raspunsul meu e "nu, nu e adevarat". (Si voi reveni cu detalii daca se cere)

    Alice, link-ul tau "teatru in autobuz" a devenit activ si poarta titlul original ("schimb de replici"). (Spuneam mai de mult si reamintesc acum : link-urile postate de voi se vor gasi mereu sub titlul "Referinte" [sub articol/articole])

    Cat priveste problema lipsei de cinematografe, poate ne aventuram intr-o cautare minutioasa prin tara si va aducem un material cu "lista oraselor care nu mai au cinematografe". Cred ca ar merita.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm! Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici! Rolul : Nici nu mă gândesc! Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui? Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc! Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat! Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol! Actorul : N-am vrut să spun asta... Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută! Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la povestirea aia tâmpită cu luna! Atât. Şi un pic de l…