Treceți la conținutul principal

TERMENI ȘI CONDIȚII


1. Conţinutul acestui site este protejat de legea drepturilor de autor

2. Teatru Acum îşi rezervă dreptul de a-şi selecta temele de discuţie. (Puteţi însă propune teme prin trimiterea unui E-mail la teatruacum@yahoo.com)

3. Ţineţi cont de tema articolului! Abuzul de comentarii sau comentariile care nu au legătură cu tema în discuţie, duc la eliminarea mesajului.

4. Evitaţi atacurile la persoană şi comentariile jignitoare. Limbajul vulgar nu este tolerat sub nicio formă. Încurajăm opiniile contradictorii, dacă sunt făcute într-o manieră civilizată, fără a aduce prejudicii persoanelor în cauză şi dacă sunt susţinute cu argumente solide.
Discriminările de rasă, religie, sex, naţionalitate, vârstă, etnie, etc vor fi şterse.

5. Orice mesaj cu conţinut publicitar se şterge.
Dacă vrei să promovezi/să faci reclamă la un spectacol/film/proiect/trupă de teatru/etc anunţă în prealabil şi dacă putem, te ajutăm.

6. Dacă ceva nu îţi este clar (orice!) nu transforma nelămurirea într-un comentariu. Putem însă încerca să te ajutăm/să îţi explicăm dacă ne trimiţi un E-mail.

7. Teatru Acum nu-şi asumă responsabilitatea pentru conţinutul comentariilor publicate de către altcineva decât membrii ce formează echipa Teatru Acum.

8. Orice material de pe Teatru Acum poate fi preluat integral sau parţial numai în cazul în care ai acceptul autorului și dacă e citată sursa (transformată în link). Materialele de pe site nu pot fi reproduse de dvs dacă sunt modificate.

9. Teatru Acum îşi rezervă dreptul de a modifica în orice moment sau să întrerupă (temporar ori permanent), serviciile puse la dispoziţie (în totalitate sau numai în parte) fără o notificare în prealabil. Excepţie fac partenerii şi/sau susţinătorii acestui site.

10. Dacă ne scrieţi un E-mail veţi primi un răspuns în maximum 36 de ore.
Acelaşi lucru este valabil şi în cazul în care dvs postaţi un comentariu în completarea unui articol din care reiese că aşteptaţi un răspuns.

Echipa Teatru Acum

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

UNATC, UNATC, UNATC

sauvorbe, vorbe, vorbe...
De ce mergem la teatru? De ce sau ce ne place? Îţi promit că vom descoperi împreună… La început de tot este examenul. Când omul întră pe usă (pesemne un pic încordat), îi priveşte pe cei din faţa lui (profesori ce formează comisia de examinare), astfel încât de cele mai multe ori acest om nu le reţine chipurile. O discuţie scurtă, un dans, un cântec şi ceva texte rostite vorbesc pentru tine. După câteva zeci de minute, afli răspunsul. E ca un joc. Unii trec la nivelul următor. Îşi dau cu părerea în scris despre un personaj sau autor, despre o situaţie sau poate despre toate la un loc. Trec iar momente de viaţă şi după un timp, unii au dreptul să facă următorul pas. Ateliere, interviuri, intrebări, vorbe, păreri, nervi şi o stare permanentă de nesiguranţă; plus întrebări de genul “dar de ce vrei să faci tu teatru, de ce nu altceva?” sau “de ce-ai venit aici tocmai din cluj/iasi/etc”? Ultima ciocnire din competiţie : un soi de re-make al primei întâlniri la care…