Treceți la conținutul principal

lungul drum spre teatru

pentru R. 

Eu am inteles ca trebuie sa iti faci sanie vara. Am luat in serios si am aplicat. Dupa un timp mi-am dat seama ca e stupid. Trebuie sa astept(i) cateva luni de zile pana sa o pot(i) folosi. Astept acum sa se deschida stagiunea. Stau cu mainile incordate si o tigara in coltul gurii. In stanga, un PC care tot cauta filme din anii '40. Din cand in cand sarind de pe un torrent pe altul mai apare cate o reclama enervanta. O tanti cu sani mari si goi, un travian invechit, Obama in toate formele si cam tot ce ar putea sa iti treaca prin cap. Ce pot sa fac? Ma plictisesc. Simt ca imi plezneste o vena. Imi iau sania si trag usor de ea pe asfalt. Poate reusesc sa ajung cu ea in fata teatrului chiar la inceput de stagiune. Nu sunt singurul. Asta e bine. Mai trag un pic de sanie si mi se rupe sfoara. Ma opresc chiar in mijloc de intersectie si ridic mana agitat. "Stai dom'le un pic! Nu vezi ca s-a rupt!?" Lumea tipa. Forfota. Reusesc sa repar stricaciunea. Trag din nou. Trec de parc si de biserica iar nenorocita se rupe din nou. Repar si merg. Repar si merg. Pana cand usor-usor sania mea incepe sa devina caleasca. Mai intai ca un ghem de fier, apoi ca o tricicleta lovita si tot asa. Asta insemna ca ma apropii. Dupa un timp, simt colosul din spatele meu tot mai greu. Scartaie pe trotuar, scoate scantei ca un tramvai si se opreste. Trag. Icnesc si trag. Degeaba. Am ramas impotmolit. O ultima sfortare si cad in fund. Mai aveam putin pana in fata teatrului. Foarte putin. Cat un sir de 12 palarii asezate una dupa alta. Si uite, frunzele au inceput sa cada... Pesemne ca ajungeam numai bine daca mai puteam sa trag...macar un pas... Incep sa aud sunetele tot mai incet, le las tot mai in urma. Chiar atunci, un nene se apropie si ma ia la el in sanie. Ma cara pana la casa de bilete si ma lasa acolo. Si atunci inteleg ca Dumnezeu nu vrea neaparat ca tu sa reusesti, El vrea ca tu sa incerci din tot sufletul.

Comentarii

  1. Buna. Vreau sa va anunt ca ati primit un mic premiu e blog-ul meu.

    RăspundețiȘtergere
  2. apropos de DRUM....gabriel garcia marquez spune printre altele in scrisoarea sa "testament" care a facut inconjurul lumii la un moment dat: "am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte fara sa stie ca adevarata fericire este felul in care urci pantele abrupte spre varf"
    dar ca sa ajungi in varf si sa traiesti fericirea urcusului si nu povara sa, trebuie sa ai grija de TOT

    RăspundețiȘtergere
  3. cum e cu teatrul asta? merita sa incerci? de ce sa nu te faci director de banca si sa te faci actor? eu am facut psiho si vreau si eu teatru dar imi e frica de esec.ce fac daca nu sunt "de acolo"?

    RăspundețiȘtergere
  4. sanababana
    Intrebarile tale sunt juste si ridica o gramada de probleme la care cel mai bine tot tu iti vei putea raspunde daca te vei hotara sa mergi pe acest drum. Fiind un domeniu in care subiectivismul primeaza, trecerea prin filtrul personal este un lucru extrem de important. Unele lucruri (explicate de oricine din domeniul teatrului) e foarte posibil sa le intelegi dar sa nu le concepi in adevaratul sens (decat in momentul in care vei incerca TU sa aplici practic). Mentionez ca e o meserie de cursa lunga; necesita disciplina si antrenament constant + sacrificii multe - elemente de care multi uita din pacate.
    Deocamdata, ca sa iti poti forma o idee generala iti propun sa citesti articolul "nimeni nu tipa pe strada teatru luam in loc de fier, ziare si alte cele aflate la mare cautare". (Am adaugat un link cu articolul la "Referinte" sub titlul "nimeni nu tipa pe strada teatru luam") Preferabil ar fi sa citesti si comentariile (multe vorbesc despre actor/actorie/situatia artistului). In alta ordine de idei, "fenomenul teatral" trebuie sa se nasca dintr-o necesitate launtrica; restul e apa de ploaie. Aici tot tu iti raspunzi, cautand in tine. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm! Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici! Rolul : Nici nu mă gândesc! Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui? Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc! Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat! Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol! Actorul : N-am vrut să spun asta... Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută! Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la povestirea aia tâmpită cu luna! Atât. Şi un pic de l…