Treceți la conținutul principal

recunoscuti mai mult pentru muzica decat pentru teatru...

“Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, Dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.”

Atunci cand rostim Tudor Chirila ne amintim aproape instantaneu de “Calul din Marlboro” si “Nu am chef azi” de “Iubeste” si “V.S.T.”, de tot ceea ce a insemnat proiectul “Vama Veche”. Sunt unii carora probabil le vine mai repede in minte “Cartita” sau “Undeva in Vama” si atunci inseamna ca vorbim de trupa “Vama”. Dar foarte putini sunt cei care isi amintesc de actorul Tudor Chirila (asta nu inseamna ca ceilalti nu stiu de existenta lui). Acest lucru se intampla poate si pentru ca publicul nu a mai avut parte de un spectacol nou “chirila” din 2006.

 In 1996, Tudor Chirila a absolvit Academia de Teatru şi Film, Bucureşti, secţia Actorie. Tot atunci, a fondat grupul “Vama Veche”. Cumva, cariera muzicala a castigat teren; a capatat amploare destul de mult incat sa aseze un con de umbra peste activitatea teatrala. Spectatorul obisnuit s-a referit in timp mai mult la “solistul trupei…” decat la “actorul din piesa…”.

Tocmai de aceea va invit la teatru. Mai precis, la Teatrul de Comedie unde Tudor Chirila poate fi vazut in “Biloxi Blues” de Neil Simon, in regia Iarinei Demian (Sala Mare). E povestea unor soldati din armata americana aflati in subordinea Sergentului Toomey (Tudor Chirila). Mai multe nu va spun. Mergeti la teatru! Din pacate, pe site-ul oficial al Teatrului de Comedie, nu mai figureaza spectacolul “A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare regizat de Gelu Colceag. Urmarind evolutia personajului Malvolio (Tudor Chirila) din acest proiect mi-am raspuns rapid : actor. Au urmat alte proiecte si raspunsul a fost acelasi.

 “Tata, facultatea-i gata Unde sa mai mearga fata Ratata si stricata”

(Poate ca) Cel mai frumos mod de a transmite teatru prin muzica il gasim la Ada Milea. Mereu plina de viata, un fel de Bob Dylan al Romaniei care a “trecut prin scena” la Tg. Mures – cum ii place ei sa spuna. Dintre toti actorii-muzicieni pe care ii avem, Ada Milea este singura care a imbinat aproape egal (dar atat de bine) muzica si teatrul.

 De multe ori albumul muzical a insemnat un spectacol. CD-ul “De ce fierbe copilul in mamaliga” a reprezentat muzica unui proiect "Radu Afrim" in care ea era si actor. Mai tarziu, un spectacol care ne-a aratat o Ada Milea reinventata a fost “Don Quijote”. Artista lucra pentru a doua oara cu Dorina Chiriac la un proiect muzical (prima oara se intampla la “Apolodor”). O demonstratie de altceva (bogata in ironie) se gaseste in spectacolul de la Sibiu : “Nasul”, regizat de Alexandru Dabija, in interpretarea Adei si a lui Bogdan Burlacianu.

Cred ca forma in care ne putem exprima e urmatoarea : Ada Milea face din muzica teatru. Si e foarte bine pentru ca : nu uita ca le-a combinat, stie cat sa puna din amandoua ca sa iasa exact asa cum trebuie, nu e comercial iar pana la urma in universul Ada Milea, muzica se confunda cu spectacolul de teatru in care a fost asezata.  

“S-au vazut prima oara-ntr-o seara de mai S-au placut, el avea parul scurt, ea balai”

Cu o cariera muzicala bine cladita care a demarat la inceputul anilor ’90, Stefan Banica Jr. la ora actuala probabil ca este cel mai bun interpret de muzica usoara, pop si rock’n’roll din Romania. Tot la inceputul anilor ’90 (dupa ce a absolvit in 1990 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica) artistul il interpreta pe Nae Girimea din piesa “D’ale Carnavalului” de I.L. Caragiale la Teatrul Bulandra si era deja cunoscut pentru rolul Mihai din filmul “Liceenii” (1986) regizat de Nicolae Corjos.

Stefan Banica Jr. in perioada 1999-2009 a lansat 12 materiale discografice (inregistrari live sau studio) in format CD sau DVD (potrivit site-ului personal) si a lucrat in calitate de actor la patru spectacole. O cariera prolifica din punct de vedere muzical si din pacate saracacioasa in domeniul teatrului.

In 2006 a avut loc premiera spectacolului “Revizorul” de N.V. Gogol in regia lui Horatiu Malaele, iar rolul principal (Ivan Alexandrovici Hlestacov) a fost lasat in grija lui Stefan Banica Jr. Spectacolul inca poate fi urmarit la Teatrul de Comedie, figurand pe site-ul oficial al teatrului. Stefan Banica semneaza pentru prima data regia unei piese de teatru in care tot el detine si rolul principal (Paul Bratter) : comedia “Descult in parc” de Neil Simon. Astfel, 2009 este anul in care artistul revine cu ceva nou. Artistul a demonstrat inca o data, in spectacolul "Cui i-e frica de Virginia Woolf" regizat de Gelu Colceag la Teatrul de Comedie.

 Si cam atat. Ei sunt cativa dintre cei care cer teatru, il fabrica, il gusta si il impart la oameni asa cum stiu ei mai bine. Niste actori de care multi cand aud iti spun "auditie placuta".

Comentarii

  1. muzica a adus mereu mai multi bani decat teatrul.
    sa fie partea materiala motivul?
    sa fie motivul faptul ca " muzica e raspunsul caruia nu i s-a pus nici o intrebare" cum spunea nichita stanescu?
    sa fie mai usor sa canti decat sa joci? (teatru)
    asta cred ca da!
    cred ca putem combina:e mai usor si aduce bani mai multi si mai repede.(nu e cazul adei milea)

    RăspundețiȘtergere
  2. si inca ceva: cand canti, de multe ori poti face playback. nu spun ca cei despre care e vorba in articol fac asta, ca nu o fac, dar la teatru nu exista notiunea de playback.concluzie:e mai usor muzica decat teatru.si iesi si mai repede in fata cu muzica.te cunoaste tot poporul imediat.iata inca un motiv:gloria castigata mai usor.

    RăspundețiȘtergere
  3. sa faci teatru azi e foarte greu
    sa faci cu adevarat muzica iarasi e foarte greu
    implica foarte mult
    cazul adei milea e unul fericit spun eu
    ea a gasit o formula mai mult sau mai putin noua - un alt mod de a face teatru prin muzica
    in cat ii priveste pe ceilalti doi din articol -stefan banica si tudor chirila - depinde de gustul fiecaruia
    insa trebuie sa tinem seama ca muzica de orice gen ar fi ea nu trebuie sa fie mantaua de zile negre ( daca nu merge in teatru da-i cu chitara ca-i succesul garantat)
    la noi e foarte usor sa ai succes mai ales pe piata muzicii usoare ( nu stiu daca m-am exprimat bine)- totul e agatelizat, minimalizat si adus la un nivel de cretinism absolut
    totul e facil special construit pentru cocalarii de mall sau pitipoancele de companie
    succesul lui banica sau al multor altora care fac bani grei din "muzica" ne reprezinta si il meritam din plin
    cat de idioti putem fi sa asiguram succesul unor oameni care isi construiesc cariera dupa cum bate vantul
    nu-i nimic - "bubulina gospodina" se va intalni mereu cu "Veta care i-a stricat chiuveta " si vor merge negresit la spectacole pentru a aplauda frenetic

    RăspundețiȘtergere
  4. am uitat sa specific: e mai usor sa faci muzica "usoara".despre asta vorbeam mai sus. ceea ce canta "baietii buni" de sus.iarasi, nu e cazul adei milea. nu pot spune ca e usor sa faci muzica "grea":simfonica,opera.acolo e un travaliu urias.nu pot compara un individ care a studiat de la trei ani vioara sau pianul sau ce stiu ce instrument, cu unul care canta muzica usoara si se mai foloseste si de tehnica in dotare vezi tot arsenalul de computere etc. care fac voce sintetica chiar daca tu nu ai de nici un fel.
    si am uitat sa vorbesc despre profunzime.conteaza enorm cat de profund esti.la muzica "usoara" nu e mare nevoie de profunzime.
    banul sa iasa.si nici de multe repetitii si multe discutii si batai de cap.si vorbim iarasi despre bani. si vorbim despre facil.toata lumea cauta facilul.putini se mai complica astazi.
    trageti voi concluziile.

    RăspundețiȘtergere
  5. partea ce mai grava este ca cei care se straduiesc sa faca aceasta meserie cat se poate mai aproape de adevar , cat se poatemai onest...etc
    sunt priviti ca niste ciudati ( in cazurile cele mai fericite) daca nu chiar nebuni
    cine mai are timp sa "piarda" la zecile de repetitii necesare unei reprezentatii de bun simt
    nimeni!
    suntem mereu in goana nebuna dupa bani
    ne transformam, ne dezumanizam , devenim brute
    calcam peste cadavre pentru bani!
    timpul trece din ce in ce mai repede si nu ne dam seama ca ne pierdem
    suntem din ce in ce mai departe de adevar
    e foarte trist
    imi pare rau
    as fi vrut sa pot face ceva

    RăspundețiȘtergere
  6. la banica cred ca era mai nimerit citatul:
    "danseaza baba ea nu mai vrea hora-n sat
    vrea bughi ughi si pe mos il lasa lat...
    stai fa baba c-ai sa mori"

    RăspundețiȘtergere
  7. Mai intai cred ca nimeni nu e indreptatit sa spuna ca meseria X e mai usoara sau mai grea decat meseria Y. Orice meserie are greutatea ei. Nu se poate judeca in felul asta.
    Banii? Nu stiu. E clar ca multi fac muzica pentru bani. Nu stiu daca e valabil si in cazul de fata.
    Faima vine de obicei de cele mai multe ori atunci cand dai omului ceea ce vrea. Chirila si Ada Milea nu cred ca au fost comerciali. Banica insa si-a gandit mereu proiectele in asa mod incat sa fie ca painea calda : dorite si vandute repede in cantitati mari. (Evident aici e vorba si de gust)
    danacarmencezara vorbesti de playback dar sustii totusi ca "nu spun ca cei despre care e vorba in articol fac asta, ca nu o fac (...)". Bun si atunci ce rost mai are comentariul? Iar la teatru - ca o observatie - cand se cere se face si playback. Am fost martor de mai multe ori la astfel de "exercitii".
    Ca si gen muzical, Ada Milea e o cantareata de muzica folk dar intalnim influente de folk-rock, blues, rock psihedelic. De cele mai multe ori, muzica ei poate fi privita ca un protest. Abunda in ironie fina.
    Tudor Chirila atat cu grupul "Vama Veche" cat si cu trupa "Vama" muzical s-a intins intre rock-ul clasic si rock psihedelic, uneori chiar acid rock. Gasim influente de jazz si blues. Mai nou intalnim si elemente de trance-tehno.
    Stefan Banica Jr. este singurul dintre cei trei care a cantat si canta muzica usoara. Are si piese pop. Dar in mare parte a fost apreciat si recunoscut pentru pisele sale rock'n'roll.
    Problema spatiului de repetitii, da exista. Mereu a existat. Dar nu cred ca aici sta ascunsa rezolvarea problemei din articol : faptul ca niste actori sunt recunoscuti mai mult drept muzicieni decat ca niste actori...
    Cat priveste partea cu citatele, am vrut doar sa fie sugestive, plus ca au fost selectate din piese mai mult decat cunoscute.
    Problema insa exista. Si in SUA Bruce Willis sau Keanu Reeves au trupe si canta dar amandoi sunt recunoscuti drept actori.
    La noi e invers. Pentru multi romani, muzicieni sunt si Stefan Iordache sau Gheorghe Dinica.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm! Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici! Rolul : Nici nu mă gândesc! Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui? Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc! Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat! Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol! Actorul : N-am vrut să spun asta... Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută! Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la povestirea aia tâmpită cu luna! Atât. Şi un pic de l…