Treceți la conținutul principal

cum să uiţi de tine

Se poate să-ţi placă să ai ciungă-n păr şi albuş în sandale, să râzi de tine dimineaţa în oglindă cu mâinile vinovate, îngropate în săpun verde. Uneori nici nu poţi să recunoşti deşi culoarea cerului nu-ţi mai place şi te-ai săturat să cauţi din ochi un tramvai întârziat. (Recunosc!) Nu ştiu ce-ţi doreşti şi nu ştiu cum îţi pansezi tu rănile seara. Poate că-ţi dai întâlnire cu acea persoană la jumătatea patului sau poate că pur şi simplu alergi prin parcul de peste drum. În orice caz, mereu se va găsi (cred) un soi de refugiu într-un subterfugiu planificat încă de luni dimineaţa pentru toate serile săptămânii în parte. Dar pentru atunci când ai nevoie de puţin suflet sau când te ustură ceva în imaginaţie şi tot ce vrei e să fugi de tine şi de lumea în care ai fost aruncat, încearcă o felie de teatru. (Aceast medicament poate fi utilizat fără părerea nimănui şi dă rezultat doar dacă spectacolul este bun. Dacă la început apar manifestări neplăcute, încercaţi mai multe forme de expresie corporală. În cazul în care situaţia se agravează, luaţi atitudine. Dacă medicamentul dă rezultate, se recomandă utilizarea constantă şi permanentă. Pentru mai multe detalii, consultaţi site-urile oficiale ale instituţiilor teatrale din oraşul vostru.)

Comentarii

  1. Anonim3:47 p.m.

    multumesc.sper sa si gasesc spectacole bune.

    sebastian olaru

    RăspundețiȘtergere
  2. de ce maini vinovate? teatrul e ptr cei bolnavi?

    RăspundețiȘtergere
  3. "multumesc.sper sa si gasesc spectacole bune."

    Noroc la vânătoare! :)


    "de ce maini vinovate? teatrul e ptr cei bolnavi?"

    câteva explicaţii.
    într-un anumit sens, putem spune că teatrul e pentru cei bolnavi, sau mai ales pentru cei bolnavi. (metaforic vorbind)

    în altă ordine de idei, din modul în care ai pus problema, sunt convins că te gândeai la un cu totul alt sens.

    nota : "mâini bolnave" e pur şi simplu o metaforă. (evident nu ai intuit) Mai mult nu spun. Refuz să explic textele de acest gen, pentru că ele sunt ca un tablou, sau precum o piesă de teatru. Nu se explică. Se înţeleg. Îmi pare rău pentru tine că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă. Şi nu te gândi să spui "că încercai să fii ironic" pentru că ştii la fel de bine ca şi mine că ar fi o minciună.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim1:23 p.m.

    viata trebuie traita cu bune si rele.trebuie luata in piept si infruntata.bataliile se castiga luptand cu zambetul pe buze.te-ai gandit vreodata ce minunat este sa faci teatru ptr copii? le-ai vazut ochii in timpul unui spectacol ptr ei care sa le si placa? ai vazut cum urmareste un copil de cativa ani pe cineva care canta sau declama ceva sau danseaza? parca vede minuni!

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim8:21 p.m.

    va provoc pe toti cei care iubiti teatrul si filmul la o discutie aici. cum vedeti conditia tanarului actor in acest moment in romania mai ales si in lume?

    mihai soloviev

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim8:26 p.m.

    si....inca ceva....am vazut la capitolul "SUSTINE" o multime de oameni care au legatura cu arta. poate imi raspundeti la provocare! ii invit si pe cei din afara granitelor tarii! poate facem o masa rotunda aici pe net!

    mihai soloviev

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim8:32 p.m.

    cand apare rubrica celor care vor sa scrie aici? am vazut ca sondajul s-a incheiat?

    maria

    RăspundețiȘtergere
  8. "cand apare rubrica celor care vor sa scrie aici? am vazut ca sondajul s-a incheiat?"

    răspuns : peste aproximativ o săptămână. Deja au luat legătura cu noi mai multe persoane care doresc sa scrie. Unii ne-au trimis şi texte. Ne puteţi trimite textele voastre la teatruacum@yahoo.com (vor intra în baza noastră de date şi vor fi postate în ordinea în care au fost/vor fi primite)

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim3:25 p.m.

    Ce bine ar fi daca am putea , asa din cand in cand, sa ne despartim putin de noi, sa ramanem nitel singuri , fara ganduri fara obsesii, fara nimic din ce inseamna framantare cotidiana
    sa luam o gura de aer proaspat, sau o bucata buna din tortul cu teatru si poate, chiar, sa ne reinvantam.
    dar cum mereu suntem insotiti de noi insine nu ne ramane decat sa incercam sa facem din obsesii idealuri si sa ramanem inca pentru o vreme propri nostri prizonieri

    adrian petrescu

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm! Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici! Rolul : Nici nu mă gândesc! Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui? Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc! Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat! Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol! Actorul : N-am vrut să spun asta... Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută! Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la povestirea aia tâmpită cu luna! Atât. Şi un pic de l…