Treceți la conținutul principal

restitutio in integrum

Scrisoare deschisa către iubitorii de teatru,
Subiect: teatrul acum
Data: astăzi
Locaţie: România
Semneaza: oameni de teatru

Teatrele sunt luate cu asalt Se formeaza cozi la casele de bilete ale teatrelor ca în vremurile bune Se joacă cu casa închisă Se programeaza din nou matinee duminica Se preconizează să se programeze spectacole de sâmbăta după amiază, nu de seară, acelea există, de după amiază, aşa cum erau pe vremuri……. Oamenii nu mai aruncă atâţia bani în cârciumi... La tv ...oferta e cea ştiută... Concluzie: Directori de teatre importante vorbesc despre încasări foarte mari şi despre un public extrem de numeros Media de vârsta a spectatorilor a scăzut vertiginos Sălile devin neîncăpătoare Se cumpără abonamente ca în vremurile bune Directori de teatre importante spun că teatrul "se simte" bine în acest moment! Doamne ajută! Restitutio in integrum? Unii răutacioşi şi cârcotaşi ar spune că e efectul continuu al crizei. Teatrul românesc a fost un bastion important înainte de ’89 şi a contat foarte mult pentru ca oamenii să poată supravieţui moral. Era oaza de verdeaţă. A urmat apoi o perioadă a scăderii apetitului pentru teatru şi iată că teatrul revine acum în forţă. Teatrele româneşti fac turnee in străinătate din nou, cu mare succes. Se monteaza titluri pretenţioase ale autorilor mari. Teatrul românesc e din nou un stindard! Cu drag, Vă aşteptăm la teatru!

Comentarii

  1. Anonim2:42 p.m.

    amalia lovin, profesor


    pot fi intr-adevar multi rautaciosi care sa spuna ca de vina e criza si ca traim iar o perioada asemanatoare cu cea dinaintea lui '89.eu stiu una si buna :teatrul a fost si va ramane mereu salvarea noastra a tuturor oamenilor de pe planeta in momentele cruciale!
    e minunat ca teatrul se simte bine!de altfel asta discutam si eu cu amicii mei!oamenii chiar merg la teatru din ce in ce mai mult si mai multi!la bucuresti sunt cozi la casele de bilete, prietenii mei au abonament la National de ani de zile si au aceleasi locuri de multi ani.si ma uit mereu cat de mare e sala si e plina.nu mai zic de Bulandra, de Odeon etc care au sali mai mici si acolo biletele se epuizeaza imediat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim3:02 p.m.

    inca avem nume mari in teatru! dar cu generatia telenovelelor cine stie ce va fi peste ani?

    nicolae

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim4:20 p.m.

    ar fi minunat sa fie restitutio in integrum



    un magistrat

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim7:51 p.m.

    iata o bucatica de normalitate
    pacat ca nu e in toate orasele asa
    dar cel putin in orasele mari si mai ales la bucuresti asa e!lumea merge la teatru

    oana

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim8:15 p.m.

    intr-o vreme teatrul era mai important decat mancarea

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim1:08 a.m.

    multumim!

    un grup de spectatori inraiti

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po