Treceți la conținutul principal

Actorul-bucătar

Mi-aş fi dorit foarte mult să vă zic reţeta...  Serios, nu glumesc!  Pe cuvântul meu de pionier! 
Dar nu pot.  Şi nu e vorba doar de macaroane la cuptor. Nu. Sub nicio formă! (Să nu vă lăsaţi păcăliţi de cei care vă spun altceva!) De fapt, deşi ingredientele sunt aceleaşi, contează enorm cum sunt amestecate – ele pot deveni orice. În felul ăsta poate ieşi pui la ceaun, smântână de casă, prăjitură cu mere sau ciorbă de perişoare. Important este să ştii care sunt ingredientele şi cum să le mânuieşti. Trebuiesc descoperiţi paşii.  Din păcate, nu pot fi eu cel care să vă spună toate aceste lucruri. 

Evident, nu are rost să vă gândiţi că au existat evenimente care odată petrecute acum mă forţează să-mi ţin gura închisă. (Ar fi şi bizar.) Şi nici nu se poate spune că vorbim despre un secret naţional care odată divulgat ar pune în pericol siguranţa naţională a ţării. Până la urmă nu e ca şi când riscăm să rămânem fără gaz de la ruşi dacă se află treaba asta. Totuşi, este un secret pe care oamenii l-au apărat, l-au menţinut viu şi l-au transmis din generaţie în generaţie de la începutul lumii. Putem specula că odată cu trecerea timpului, reţeta a devenit tot mai bună. Dar mi-e teamă că o asemenea gândire nu ar aspune despre noi decât un singur lucru : „că ne pripim”. E şi logic! Fiecare actor în parte aşează în listă ingredientele pornind de la zero, nu din punctul în care reuşise să ajungă predecesorul lui.  Fiecare descoperă pentru sine atât cât poate – de-asta unii sunt mai buni decât alţii.
Însă pot spune că în căutarea noastră este important să pornim de la următorul fapt : orice dorim să gătim, poate fi preparat numai în bucătăria interioră, şi e imperios necesar ca totul să fie copt la foc mare. ( Am nişte amici care au încercat la foc moderat şi nu le-a ieşit nimic.) În acelaşi mod, jumătăţile de măsură nu funcţionează.  Spre exemplu,  un sufleu se poate dezumfla ca un balon spart.  E clar că reţeta se schimbă de la individ la individ (la fel cum nutriţionistul oferă petru cinci anorexici,  cinci tipuri diferite de regim). 

Actorul e un bucătar care niciodată nu gustă din ceea ce a făcut, dar dacă are de unde, oferă de mâncare la tot oraşul. Când găteşte aluat de Hamlet, speră să fie bun la gust şi pe placul tuturor.  Fiecare element  devine important : cum frământă aluatul şi cât îl lasă la copt, cât de mult creşte şi ce sos îi adaugă. Adrenalina creşte tot mai mult atunci când conştientizează că în orice clipă aluatul lui poate ieşi amar sau acru la gust; că nu există asigurare pentru un asemnea lucru; că nimeni nu îţi poate garanta succesul. Pur şi simplu serveşte masa şi aşteaptă reacţiile celor care gustă.
   
Şi atunci, deşi mi-aş fi dorit să vă spun reţeta, acest secret nu există.  Nimeni nu păstrează aşa ceva ascuns undeva în debara – afară doar de cei care confundă  termenii şi se gândesc  acum la o metodă  sau la un sistem. Reţeta despre care vorbesc nu poate fi trecută pe hârtie într-un singur mod, căci există milioane de variante, toate într-o permanentă schimbare.   Şi-atunci, tu eşti singurul care îmi poţi spune cum ai gătit papanaşii de aseară, iar eu ştiu că oricât m-aş chinui, niciodată nu voi putea să-i prepar astfel încât să-mi iasă la gust aşa cum îţi ies ţie.  

Comentarii

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm! Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici! Rolul : Nici nu mă gândesc! Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui? Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc! Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat! Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol! Actorul : N-am vrut să spun asta... Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută! Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la povestirea aia tâmpită cu luna! Atât. Şi un pic de l…