Treceți la conținutul principal

Am fost Caravaggio


Mama avea un atelier de pictură. Mă lua cu ea des.  
Eu rămâneam aşa, un timp, într-o stare de extaz. Mă uitam fascinat  la mâinile ei cum amestecau culorile şi dădeau viaţă pânzei. Mama era curtată frecvent de toate marile case de licitaţii şi de toţi curatorii marilor muzee pentru organizarea de expoziţii în toată lumea. Picturile ei se aflau în toate marile colecţii private şi în cele mai mari muzee.

Dragostea vieţii mele în materie de pictori pe care mi-am însuşit-o într-un mod aproape inexplicabil, a fost Caravaggio. Am citit tot ce s-a scris despre pictorul care a revoluţionat cu realismul lui pictura. Mama îmi arăta adesea picturile lui şi-mi spunea să-mi plimb ochii peste ele ca peste un ocean. Îmi făceau bine. Mâncam şi dormeam în atelier, tot acolo mă jucam, dar neapărat aveam în fiecare zi promisiunea mamei că-mi va povesti despre pictor şi-mi va arăta o altă pânză de-a lui. Când mă întreba cineva ce vreau să mă fac când voi fi mare (veşnica întrebare pusă de adulţi copiilor), răspundeam invariabil, vreau să mă fac Caravaggio!

Nu aveam pic de talent la pictură, culmea cu mama şi un bunic care erau doi pictori renumiti. Într-o zi, mama m-a anunţat că se pregăteşte o expoziţie de mari dimensiuni, care găzduia frecvent cei mai mari pictori ai lumii şi lucrările lor. Caravaggio! Nu am dormit trei nopţi! Acolo a început totul!  

Curatorul expoziţiei vorbea despre fiecare tablou în parte, mama mă pierduse deja printre admiratori, când deodată lumea care până atunci privea tablourile, a reacţionat absolut fantastic la încercarea mea de a “juca” tablouriile lui Caravaggio. Lângă fiecare tablou în parte, pe rând, un copil cu părul zburlit şi stirb era pe rând imaginea fiecărui tablou al pictorului care-l fascina.

Mă întindeam şi arcuiam, mă scimonoseam, mă “făceam tabloul” şi  reuşeam (sau încercam în orice caz), să transmit cu tot corpuşorul meu, ceea ce pictase omul născut la 1570 şi ceva fără să-mi dau seama că eram înconjurat de lume.. Am fost senzaţia serii. Mama a fost felicitată de absolut toată lumea care asistase la o seară magică. “o să se facă actor, e fantastic puştiul”.

Peste ani, copilul din mine a rămas îndrăgostit de Caravaggio şi neputând să îmi aleg să fac altceva cu viaţa mea decât să devin alţi oameni şi să colecţionez tot ce pictase idolul meu, am trăit clipa în care un regizor mi-a propus să-l interpretez pe Caravaggio. Am plans.

Nu am pictat niciodată, dar am fost Caravaggio 1000 de reprezentaţii! Şi sigur m-au văzut şi dintre aceia care fuseseră la expoziţia cu pricina şi care pe atunci erau tineri..  Ştiam tot ce fusese, făcuse, mâncase, băuse, iubise pictorul.
Am fost Caravaggio. 1000 de seri.

Comentarii

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm! Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici! Rolul : Nici nu mă gândesc! Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui? Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc! Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat! Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol! Actorul : N-am vrut să spun asta... Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută! Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la povestirea aia tâmpită cu luna! Atât. Şi un pic de l…