Ne putem aduna cu toţii la un ceai fierbinte şi să dezbatem problema
(se poate şi fuma ! - că facem scrumiere din farfuriuţele de la ceştile de cafea). Dar nu prea văd rostul. Adică situaţia este destul de clară. Ce-i stricat, e stricat (!) – la fel ca peştele : pute! Şi atunci ce ar mai fi de vorbit? Ca suntem prost plătiţi? O ştie toată lumea! Şi? Nu-i pasă nimănui. Oamenii au şi ei problemele lor; dificultăţi întâmpină fiecare şi atunci, oricine eşti trebuie să poţi face inginerii financiare cu bani puţini. Plus de asta – hai să fim serioşi – nimeni nu spune că are un salariu bun. Prin urmare, problema asta am lămurit-o. Aşa....
Bun, mai vorbeaţi despre carieră şi familie. Ce să zic!? Am mai dezbătut subiectul ăsta şi acum se şi leagă problemele între ele. V-am mai spus, vă găsiţi pe cineva care să vă poată întreţine şi să nu aibă aşteptări materiale de la voi şi totul e înregulă. Şi dacă voi ăştia, familiştii, mai luaţi un premiu ceva, ar trebui toată lumea să fie mulţumită. Da vedeţi şi voi cum merg lucrurile... Nu ştiu care e părerea vostră, dar eu aşa văd situaţia.
Altceva? A, angajări în teatru. Sărim peste capitolul ăsta că e complet inutil. Deci toată lumea pleacă de la repetiţii pentru că are filmări – unde nu poate sta prea mult că..., mă rog, varii motive. Toate întâlnirile nedorite sau în orice caz accidentale, se transformă în „nu pot sta mult, am repetiţii”. Şi atunci de ce credeţi că mai e nevoie de un loc în plus de unde să plecaţi? Perfect, am bifat şi asta!
Se mai zicea că suntem prea mulţi. Aici, e cam încurcată treaba că nu poţi să ieşi în stradă şi să-i împuşti pe unii. Dar cred că o să se schimbe situaţia treptat că foarte puţini au tehnică şi nu-s de cursă lungă.
Mai e ceva? Nu cred, nu? Aşa, dacă mai e totuşi ceva, ne putem aduna cu toţii la un ceai fierbinte şi să dezbatem problema (se poate şi fuma ! - că facem scrumiere din farfuriuţele de la ceştile de cafea). Dar nu prea văd rostul. Adică situaţia este destul de clară. Ce-i stricat, e stricat (!) – la fel ca peştele : pute! Şi atunci ce ar mai fi de vorbit?
Eu cred ca in lumea teatrului nu e loc de subiecte ca cele ce le-ai abordat,aici ori faci teatru ori te faci ca faci teatru,jumatati de masura mofturi se salar si alte maruntisuri in lumea dinafara ,numai asa poti face TEATRU>
RăspundețiȘtergereVoi încerca să ofer un răspuns cât mai lămuritor.
RăspundețiȘtergereÎn primul rând trebuie să se înţeleagă faptul că oricum ar fi privită o problemă, rezolvările vor conţine mereu o doză mare de subiectivism (e un lucru care aşa funcţionează atât în teatru cât şi în orice alt domeniu vocaţional).
Ajuns aici, voi trece prin câteva puncte
1. Poate că materialul de mai sus nu a fost pe deplin savurat din vina autorului. E posibil să se fi înţeles următoarea situaţie : autorul ţine un discurs fictiv în faţa unor persoane fictive, comentând o serie de probleme/situaţii reale (ceea ce nu s-a dorit!). Sau se poate înţelege o altă situaţie : autorul a scris un material despre o persoană fictivă care ia cuvântul în faţa unui grup de persoane fictive (grup din care şi el face parte), şi comentează o serie de probleme/situaţii reale cu care se confluntă şi ceilalţi membri ai grupului(ceea ce s-a dorit).
Dar până la urmă cred că e vorba şi despre perspectivă.
2.Nu cred că e corect să se spună "numai aşa poti face teatru". Indiferent dacă X este diletant sau profesionist, X va avea un fel al lui, unic, de a gândi, de a reacţiona, ş.a.m.d.. Prin urmare, X va face teatru în felul lui, asa cum X acasă la el va fi tot X. În esenţă, chiar dacă o persoană crede în Grotowski sau Stanislavski, în Uta Hagen sau Declan Donnellan, etc, acea persoană va avea oricum un sistem propriu, o teorie, o metodă personală. Sunt oameni care cred că propriile probleme, experienţa vieţii, etc, îi ajută să lucreze asupra unui rol la fel cum există oameni care se detaşează de tot şi pornesc din punctul zero (iar lista poate continua mult). În concluzie, dacă avem în faţă 800 de actori, vom avea de fapt 800 de moduri în care este văzută lumea teatrului, 800 de moduri în care "asa poti face teatru". Pentru că fiecare are un adevăr al lui, pentru că dacă toţi 800 ar interpreta personajul Firs (deşi structura rolului e aceeaşi pentru fiecare), vor exista 800 de interpretări.
3. Subiectele sau problemele abordate reprezintă o realitate pentru anumite persoane; dacă acele persoane sunt actori, atunci respectivele probleme vor face parte din viaţa acelor actori. Simplu.
Din păcate, prin acest comentariu, nu pot demonstra existenţa acestor probleme.
4.Banii sunt o necesitate. Ne bucurăm că există oameni care au reuşit să trăiască doar cu apă şi merdenele şi în acelaşi timp au făcut carieră în domeniu, dar azi acest lucru este utopic. (Pot reveni asupra acestui subiect dacă se cere, pentru a argumenta mai în amănunt)