ce-i aia teatru’?

Am fost la Brăila la teatru împreună cu un prieten. Piesa s-a terminat târziu şi nu am mai prins maxi-taxi spre Galaţi. Am făcut autostopul şi ne-a luat o Dacie cu nişte oameni de la ţară. Unul din ei ne-a întrebat de ce facem autostopul şi unde am fost. Detaşaţi, am răspuns
- Păi n-am mai prins maxi spre Galaţi că am fost la teatru şi piesa s-a terminat târziu.
- Ce-i aia? Ce anume? Teatru. Ce e aia? a întrebat el.

Prietenul meu mai avea un pic şi plângea iar eu m-am chinuit să-i explic omului „ce-i aia teatru”. Nu cred c-a înteles... Partea mai proastă e că nici eu nu mai înţelegeam. Din acest motiv am rugat mai mulţi oameni să răspundă simplu, într-o propoziţie, la întrebarea „ ce e teatrul?”.  

Bianca: Teatrul e cea mai gravă răceală pe care vrei să o ai. Ar mai putea fi şi o pereche de ochi cu gene lungi.  
Narcisa: Teatrul e ca şi cum doamna asta la care stăm cu chirie ne-ar spune că ne lasă vila în grijă...e de cele mai multe ori imposibil, dar întotdeauna incredibil.  
Agatha: Pentru mine teatrul e carne vie.  
Nicoleta: Teatrul e balega unui ponei roz.  
Alexandra (1): Teatrul e cântecul cocoşului de la 7 seara.
George: Teatrul pentru mine e ceva care îmi arată că oamenii nu sunt nişte păpuşi de plastic fără personalitate.  

Gabriela: Teatrul e la fel de înspăimântător ca şi clovnii.  
Mircea: Teatrul e - după fumat - următorul lucru care mă roade încet-încet, dar sigur!  
Remus: Prefăcătorie, imitare a unui limbaj/gestică/mimică ce nu aparţine individului care joacă teatru; cameleonism.  
Diana: Libertate!  
Raul: Viaţă.  
Liliana: O umbrelă în soare.  
Simona: Nişte oameni care se joacă.
Dana: Teatrul e o instituţie de cultură care se ocupă cu punerea în scenă a operelor dramatice sau muzicale.

Septimiu: Teatrul e arta de a privi oamenii, oriunde s-ar afla.  
Liviu: Teatrul e reflexia realităţii într-o oglindă deformată.  
Silviu: Un tip de artă prin care omul îşi poate exprima creativitatea.  
Alex (1): Un loc unde mi-aş dori să merg mai des.  
Elisabeta: Spaţiu de joc îmbinat cu cultură.
Andrei: Fereastra către o altă realitate. Oferă expresie vizuală unor excursii metafizice.  
Alexandra (2): Drogul care ne salvează sufletele.  
Alina: Realitatea de azi şi viitorul de mâine pe o adunătură de scânduri sub un acoperiş.  
Radu: Teatru e viaţă!  
Alex (2): Teatrul nu este viaţa în miniatură, ci viaţa mărită enorm.

Marin: Teatru e bună seară! E savoare , încântare, extaz ...Sau poate nu ! Sigur e o cale către Dumnezeu - pentru cei cu inima deschisă.  
Oana: Teatrul e rahat cu sclipici. Nu turcesc! Nici rahatu’, nici sclipiciu’.  
Alex (3): Teatrul înseamnă legătura dintre oameni, înseamnă formarea unui univers paralel în care omul este în centrul universului. Delectare, catharsis... uite-te pe poetica lui Aristotel că îţi spune mai multe.  
Corina: Teatrul e spuma unei sticle de bere deschisă în clanţa de la uşă. Agitată şi confuză, cu scopul precis de a curge.

Aceasta e prima parte a listei. Aşteptăm şi alte răspunsuri în comentarii. Privind cele de mai sus, stau şi mă gândesc ce şi-ar fi putut imagina ţăranul meu dacă îi răspundeam cu toate variantele. Doamne ajută şi fereşte! Serios, voi ce i-aţi spune unui om care nu a auzit în viaţa lui de teatru?

22 de comentarii:

  1. Anonim1:14 a.m.

    teatrul e atunci cind " un domn" monteaza un spectacol nasol si pleaca linistit cu 'niste bani' acasa

    RăspundețiȘtergere
  2. :))...e si asta o varianta. Mai trista si mai practica, dar da! si asta e teatru ! Mai vreau!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte tare ce ati spus fiecare! Am sa ma gandesc si eu la un raspuns.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. super :)) eu votez cu razvan, nicoleta, alex(2), marin... oana si corina... iar preferata mea e simona :)

    RăspundețiȘtergere
  5. hai ca am "nascut" si eu una: teatrul e gastronomia sufletului... :))

    RăspundețiȘtergere
  6. corect! si eu votez cu razvan si la corina doar prima parte. adevarul e ca teatru e tot ce s-a zis mai sus. As vrea sa continuam lista! Cei care citesc articolul, fara sfiala, spuneti un cuvant care defineste teatru... for fun and profan :P

    RăspundețiȘtergere
  7. ana cu masca6:03 p.m.

    un rau necesar dezvoltarii umane

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim7:16 p.m.

    Felicitari lui Remus!!!
    Se pare ca spectatorul incepe sa se razvrateasca impotriva acestui artificiu care mimeaza presupusul naturalism. Vezi?! De asta nu mai merg la teatru. Este straniu sa privesti aceasta mutilare "psihologizanta" pe care o incearca regizorul. Teatru nu e instrument. Nu e viata. E fiinta coborata in subsolul sau. Nu actul ei conteaza , ci incercarea de a se cobora in clar-obscurul ei, in instinctualul pe care trebuie sa il recupereze. El este datator de lirism, de creatie. De aceea trebuie sa punem actorul NUD pe scena, pentru a-l pune fata in fata cu sine, cu intimitatea sa, cu frica, timiditatea, instrainarea. Teatrul este dansul nud al actorului pe scena, dansul cu sine.Teatrul este TACERE. Orice incercare "mistica"(si cred ca teatrul este unul ezoteric)se afla dincolo de cuvant. Multi l-au inteles prost pe Aristotel. Teatrul devine exercitiu CU SINE PENTRU SINE. Nu cu o tipologie careia ii este impusa, spre a fi "simtita". Totul e fad. De aceea ne trebuie un TEATRU!

    Dora(din "Scena I")

    RăspundețiȘtergere
  9. teatrul este ...locul de joaca al cuvantului......

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim3:35 a.m.

    cel care spune de spre" domnul cu banii"...oare e singurul dintre ACTORII care simte lucrurile in felul asta? nu faceti deci sa romantati actul artistic Ca ESEC...nu vedeti ca e o prapastie intre ''oamenii de teatru'' a se traduce ,regizori, +,critica sau criticarese, si SPECTATOR? Nu v-ati saturat voi oameni cu studii superioare sa va duceti la teatru si sa nu simtiti nimic?Nu v-ati saturat de elucubratiile unor regizori pretinsi "de succes" ?Nu v-ati saturat de colaborarea acestora cu criticiii(a se citi criticaresele)"de succces)? Actorul e pierdut pa undeva pe la mijloc in goana acestora dupa BANI si gloria de care PUBLICUL e strain!!!Hai sa nu ne mintim... macar cu teatrul...semnez ACTORUL CU CIINELE

    RăspundețiȘtergere
  11. @ anonim admitor al lui remus - cand spui "naturalism" te gandesti la "naturalete" sau chiar naturalism? ca nu-s acelasi lucru. si apoi nu inteleg de ce trebuie teatrul sa puna fata in fata actorul cu fricile, timiditatea si instrainarea? numai astea-s importante, deci demne de scos in scena? oare actorul/omul este atat de unilateral? numai asta-i teatru?

    &@ ACTORul cu CIINELE - ne cunoastem? am citit comentariul tau si parca am fi discutat impreuna despre asta... :p

    ca sa rimeze cu cunostinta mea, semnez ACTRITA CU PISICA

    RăspundețiȘtergere
  12. Domnule/domnisorule cu caine,

    Ma adresez astfel, pentru ca actor/actrita nu va pot intitula decat cu ghilimele.
    Se vede ca nu puteti mai mult decat aceasta ironie ieftina. Imi pare bine, de altfel. Sunteti consecvent cu traditia teatrala mioritica. Felicitari oricum ca va aparati cu atata patos vulgar "reteta de succes" in teatru. De parca ARTA s-ar reduce la o "reteta". Nu-i nimic, cunosc acest diletantism de tip comunist. "Un singur prototip, o SINGURA GANDIRE, o singura natie!" Nu ma intereseaza nimic din ce spui si nici din ce vreti voi. Pentru ca m-am saturat sa simt in fiecare zi mirosul aceluiasi monopolism abject, pentru ca m-am saturat de neo-comunisme, de false trairi liberaliste ale unor oameni CARE VOR SA SCHIMBE LUMEA.
    Nu trebuie sa ai studii ca sa stii ce sa ceri de la mocirla asta numita umanitate.
    Ai dreptate cu "si sa nu simtiti nimic", pentru ca ma duceam la teatru si tocmai ca SIMTEAM, NIMICUL. Asta e problema.

    Un spectator! (cel de mai devreme)

    RăspundețiȘtergere
  13. ...si pentru actrita cu pisica:

    cunosc prea bine diferenta intre cele doua concepte.
    Daca tu ai inteles doar "actorul fata in fata cu fricile...", atunci NU, nu doar asta e TEATRU.

    (dar nu conteaza explicitarea credintei mele. Mai bine sa iti impartaseasca domnisorul/domnisoara cu cainele din constiinta sa "artistica")

    RăspundețiȘtergere
  14. cel cu ciinele: nu e vorba de ironie ieftina,ce e treaba asta cu "o sg gindire"?nu inteleg! si daca dupa un asemenea comentariu, al meu' d-voastra deja puneti ghilimele, inseamna ca ... aveti tendinta de a va forma f repede o parere nefiind in cunostinta de cauza.eu nu vreau retete ,nu vreau shushe.si nu e vb de frici.in teatru se sufera de lipsa de credinta ,de prea multe spectacole fara miza( montate si pt bani si inlipsa de respect fata de public).cele 2 pareri,... a mea cel putin nu e un concept .E o nemultumire! si cu aceasta nemultumire nu vreau sa schimb!voi sti daca am schimbat ceva "prin ceea ce fac" doar la sfirsit.sfirsit ca om si ca actor.De ce credeti ca manifest patos? si pe deasupra si vulgar? nu vreau sa ma mint si am spus ceea ce cred.si parerera mea e impartasita si de actori si regizori de succes .dar nu de succes neaparat de casa sau de critica .ci de un succes 'profesional' (adica interes din partea publicului de teatru si film, respect din partea unui numar important de actori din tara si premii la festivaluri imp de film si teatru din strainatate).DACA ati fi participat la o discutie sincera cu multi actori ati fi auzit aceleasi lucruri "in mare".Dar citind cele scrise de d-voastra mi se pare putin probabil ca cei cu care ati vb pina acum ,sa nu aiba retineri in a fi sinceri cu d-voastra.

    RăspundețiȘtergere
  15. Anonim1:39 a.m.

    nu ati inteles. pentru mine actor nu e cel care "mimeaza"(fie ca-si "asuma" personajul a la maniera lui Stanislavski, sau Brecht), nici teatrul pentru mine nu e cel de azi, si nici regizorul, cel psihanalitic. Da, dumneavoastra puteti fi distins cu onorarii. Este foarte frumos. Doar ca eu imi arog libertatea de a considera si desconsidera chiar si prejudicios (pana la urma cine nu o face?), pe baza unor temeiuri. Cu siguranta sunteti actor bun, chiar foarte bun, dar pentru mine a fi actor inseamna A REFUZA sa ia parte la modelarea unui astfel de teatru( Eu am o convingere foarte puternica , adica riguroasa, despre arta (care, chiar nu ma intereseaza daca intra in asentimentul altora) pe care evident o aplic, si prin filtrul ei selectez si deselectez.
    De aceea, va rog sa nu ma blamati
    Este o opinie la fel de sincera ca si a d-voastra.

    RăspundețiȘtergere
  16. Anonim1:45 a.m.

    si de altfel, pana la proba contrarie este bine sa privesti intotdeauna cu scepticism. Pentru mine lumea merge de la negatie la afirmatie. Spre exemplu, sunt mizandrina si misogina, intotdeauna pana la rasturnare. Nu sunt pentru egalitatea sanselor. Ele trebuie demonstrate.

    RăspundețiȘtergere
  17. Anonim2:16 p.m.

    Ma scuzati ca intervin dar cred ca doriti sa vedeti o psihodrama, un joc de rol. Acolo exista inversiuni de rol, iar "actorii" nu mint deloc, isi traiesc cu intensitate si adevarat sentimentele. E o forma de terapie cu rezultate bune.
    E bine, e bine sa priviti cu scepticism, vorbiti "destepteza" cu rigurozitate, vedeti programatic lumea de-andoaselea dar daca "refuzati sa intrati in asentimentul altora" s-ar putea sa vorbiti despre teatru ca despre martieni... pentru ca e posibil sa nu intelegeti cantitatea de transfer care se produce in timpul unui spectacol. Teatrul e un paradox, e o minciuna. Sau poate fi o inventie, un joc al imaginatiei. Dar nu este adevar 100%! In momentul in care un om intra intr-un spatiu special amenajat ca sa exprime ceea ce nu-i apartine de fapt unor alti oameni avertizati sau nu ca el va intra in acel spatiu, ala este teatru. Cred ca ar trebui sa definiti altcumva ceea ce credeti ca e un actor.
    Exista in vest termenul de "performer" care cred ca v-ar satisface dorinta de refuz pe care o doriti de la un actor in lumea asta in care vietuim noi, modestii care vorbim cu cuvinte si nu cu termene.
    Sfat sincer: aveti grija la inima... ;)

    RăspundețiȘtergere
  18. Anonim3:59 p.m.

    Chiar incepe sa ma enerveze ingustimea asta. Asta este TEATRU pentru dumneata. Eu vad altfel. Nu suntem la seminte, pe prispa, ca sa ne batem in afirmatii "Eu am dreptate", "Ba eu am dreptate". Teatrul dumneata nu este teatrul meu. E chiar atat de abominabil ca exista oameni care pur si simplu nu sunt DE ACORD cu felul in care acest teatru s-a prostituat pentru BANI SI GLORIE si alte trebuinte "necesare"?
    Eu vorbesc cuvinte pentru dumneata,pentru ca ma privesti ca pe o superficiala nenorocita care are tupeul sa aiba dreptul sa ceara de la o PSEUDO-arta, substantialitatea care s-a pierdut. Foarte bine! Multa stima si respect! Dvs. faceti RISIPA de cuvinte si va pierdeti timpul incercand sa emiteti judecati de valoare, cum ca eu vorbesc in "termene". Sunteti al 1001-lea care considerati ca "teatrul e minciuna". Nu am o problema cu asta. Eu nu va crticit pe dvs, sau pe altii ca dvs. Eu doar vreau un TEATRU. Si dupa cum vedeti nu sunt singura sifilitica care vede rasturnat si care s-a saturat de acest "cameleonism". Dvs, si altii compatrioti trebuie sa stati linistiti. Va veti castiga in continuare painea, cu sau fara mine ca spectator.
    Arta nu e un "bun de consumn" care este obtinut, sau nu. Arta este un labirint, unde fiecare se pierde pe cate un palier, care ajunge sa devina veritabilul sau mod de a fi, daca intelegeti aceste "termene". De aceea arta dvs. nu este acel palier care se intersecteaza cu al meu.
    Asta nu inseamna ca trebuie sa ne tratam "la seminte". Trebuie sa acceptam si atat. Asta este etica mea. Vreau acel teatru, in spatiul posibilitatilor. De aceea ramane, ca se va intampla sau nu... Pana atunci eu sunt in GREVA GENERALA, de 2 ani mai exact.

    RăspundețiȘtergere
  19. Anonim5:42 p.m.

    Multumesc pentru lectia despre arta...

    Imi pare rau ca v-ati enervat, mi se pare trist ca un om de calibrul dvs. poate sa jigneasca asa doar pentru ca a fost "un pic" constrazis - seminte, pe prispa, superficiala nenorocita (:))), zau, ce-i asta?

    Eu vreau realmente sa inteleg, cu sinceritate despre CE vorbiti anume si CE este ideea asta de teatru... ca nu inteleg... vorbe mari am auzit, slava Domnului! Asta nu inseamna ca eu consider ca arta e un "bun de consum". Ce este TEATRU pentru dvs? Dar nu in idei ca asa fiecare putem inventa si abera la nesfarsit. Si va intreb concret: cum ar arata, un asemenea spectacol pt. dvs? despre ce ar spune? ce ar face actorii? inteleg si metafore daca vreti dar macar sa-mi fac o idee. Uite sa incepem cu titlul: cum s-ar numi un spectacol de TEATRU? Eu va intreb sincer pentru ca m-ati intrigat cu "semintele" de pe prispa care banuiesc ca era a mea (apropo, la bunica-mea la tara, pe prispa e foarte frumos, ma simt intr-o stransa comuniune cu natura)

    Asta in cazul in care va simtiti destul de in stare sa va risipiti timpul pretios. Dar va puteti spune ca ajutati un superficial sa iasa din intunecimea mediocritatii. Daruiti-mi aceasta experienta si poate nu ne mai pierdem pe culoare, poate ne intalnim pe undeva.

    ps - daca tot ati aruncat informatia, ati intrat in GREVA GENERALA (la teatru, banuiesc) ca actor sau ca spectator?

    RăspundețiȘtergere
  20. Sfat de moderator: Iesiti la cafea! :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Anonim4:46 a.m.

    actorul,din pacate , este un "obiect de unica folosinta" in mentalitatea multor regizori, al caror unic scop este acela de a-si lua banii si...atit ! intrebarea pe care nu contenesc sa mi-o pun este....de ce tace actorul?! , de ce se lasa ratacit in acel labirint de care vorbea cineva mai sus?!

    RăspundețiȘtergere