Treceți la conținutul principal

Cu cât daţi rolu'?

Pe la 9 seara a ieşit din teatru supărat că lumea nu a aplaudat suficient de tare.  
A mers până în centrul oraşului, unde a intrat în cel mai mare magazin. S-a apropiat de vânzătoare şi i-a cerut un rol principal cu cel puţin 150 de replici, care să fie anume conceput pentru un actor tânăr. Doamna de la tejghea a stat un pic pe gânduri şi a vrut să ştie dacă e bună şi o dramatizare. Pentru că răspunsul a fost un fel de grimasă leneşă care rapid s-a transformat într-o mişcare amplă a mâinilor care parcă sugera că orice e bun, vânzătoarea s-a îndreptat spre arhiva magazinului.

Au trecut două ore. În tot acest timp, actorul cercetase peste 30 de poveşti, dar se părea că nimic nu era bun. Unele roluri erau chiar frumoase, dar nu-i veneau bine deloc, îl strângeau la piept şi gambe. Trebuia să fie cocoşat sau şchiop, cu barbă sau haine murdare, ori el nu intra în grafic, fiind curat, înalt şi bine clădit. Alte roluri,  îi cereau să fie avar sau ipocrit. Nici asta nu-i convenea pentru că îşi dorea să fie văzut exact invers. La un moment dat doamna i-a găsit un monolog numai bun, despre un tânăr student. Actorul a strâmbat din nas, motivând că aşa, singur pe scenă, nu se mai vede cât de bun este el şi cât de slabi actori sunt ceilalţi.
S-a lăsat liniştea în magazin, iar actorul s-a gândit să-i ceară doamnei ceva mai mic, şi a rugat-o să-i aducă un rol de vreo 90 de replici. Vânzătoarea a luat iar arhiva la puricat, până când a găsit o piesă în două personaje. Actorul a probat rolul dar din păcate a observant că îi era cam larg. Doamna i-a sugerat  că în timp, dacă lucrează, va fi posibil să umple rolul. Remarca nu i-a convenit tânărului, care neînţelegând, i-a replicat că nu-şi doreşte să se îngraşe deloc.

Când era pregătit să mai scadă din numărul replicilor, vânzătoarea  şi-a dorit să ştie dacă nu vrea să-i caute la secţiunea calitate în loc de categoria intindere. Actorul s-a gândit un pic şi a acceptat. Dar era dificil, pentru că toate rolulurile îi cereau să se modifice, ori el îşi dorea să nu schimbe nimic la el. A hotărât că un rol principal sau secundar putea fi la fel de enervant. Unul avea nevoie permanent de îngrijire medicală, altul te punea constant să citeşti cărţi şi aşa mai departe.

După un timp, vânzătoarea i-a adus un rol mut. Actorul a căutat să numere replicile şi în scurt timp şi-a dat seama că nu prea are ce să numere. I s-au înroşit urechile de nervi, dar înainte să deschidă gura, doamna i-a amintit că în urmă cu ceva ani, a fost un actor care a luat un premiu cu rolul ăla şi că numărul replicilor nu prea contează. Informaţia l-a mai liniştit, dar cu toate astea  nu  a acceptat şi a plecat din magazin.  

Au mai trecut câţiva ani şi actorul a renunţat în a mai încerca să joace. S-a reprofilat şi acum este critic teatral…

Comentarii

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm! Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici! Rolul : Nici nu mă gândesc! Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui? Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc! Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat! Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol! Actorul : N-am vrut să spun asta... Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută! Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la povestirea aia tâmpită cu luna! Atât. Şi un pic de l…