Treceți la conținutul principal

actorul fraged

Bun şi vine momentul în care primeşti hârtia aia în mână. 
Nimic deosebit. O pagină pe care îţi stau scrise numele şi profesia. Ieşi din clădire şi mai priveşti o dată hârtia. Din varii motive, ăsta e momentul în care unii se hotărăsc să îşi facă o carte de muncă sau să plece de nebuni prin viaţă. Când eşti angajat într-un teatru, trebuie să te supui instituţiei respective. În ansamblu, parcă nici nu sună aşa de rău. Ai un salariu fix, lunar. Îţi primeşti banii chiar dacă nu eşti distribuit, chiar dacă nu ai nici un spectacol toată stagiunea; chiar dacă nu joci ani la rând. În plus ai numele tipărit pe o bucată lucioasă de plastic (mulţi nu obţin lucrul ăsta)! Ca să nu mai spun de faptul că te poţi mândri cu o frumoasă cabină în care uneori intră chiar Gheorghe Dinică sau Victor Rebengiuc. Apoi nici nu ai prea mult de lucru. Obţii din când în când câte un rol micuţ, nimic observabil (nu trebuie să îţi faci griji!). Şi în timp (cu puţin noroc), rolurile devin din ce în ce mai mari. (Se opresc însă undeva la rol secundar!) Şi încă ceva : creşti în grad. Mai mult, odată angajat, nu prea poţi refuza rolurile care ţi se dau, deci funcţie de noroc vei nimeri în spectacole mai bune şi/sau mai slabe. (Dar amănuntul ăsta deja cred că nu mai contează.) Deci dacă nu te interesează deloc ceea ce faci, alege opţiunea numărul unu şi un funcţionar din teatru te va prelua în cel mai scurt timp posibil (atenţie, trebuie mai întâi să dai o probă!). Mai arunci o privire hârtiei pe care o ai în mână. Te gândeşti că poate o colaborare ar fi mai nimerită. Şi este într-adevăr o alegere bună. În momentul în care un nou proiect urmează să fie demarat poţi merge să dai o probă. De tine depinde să îţi alegi proiectul potrivit ţie (comedie, dramă, ceva uşor, ceva mai greu, etc) precum şi rolul pentru care vrei să lupţi (principal, secundar, episodic sau figuraţie). În alte cuvinte, ţi-o faci cu mâna ta! Funcţie de Ţ-înşpe mii de motive poţi să iei proba sau să o pici. Dar în principiu totul se rezumă la două lucruri : 1. cât de bine eşti pregătit şi 2. dacă tu eşti ceea ce se caută. Când nu eşti distribuit, e simplu : încerci iar. Dacă eşti totuşi selectat atunci e foarte bine. Îţi faci treaba cu seriozitate şi conştiinţă profesională. Eşti plătit pe spectacol. Există doar o mică problemă. Varianta A. Acest gen de proiecte, dacă au loc în teatru, atunci în cel mai bun caz, poţi să dai probă pentru rol secundar. Distribuţia principală (de regulă) o alege regizorul în prealabil. În acest caz, faptul că tu eşti un tână înconjurat de oameni care au ani mulţi de teatru acumulaţi, nu vei fi niciodată observat. Spectacolul se va face pentru acei actori consacraţi iar lumea va veni să-i vadă tot pe acei actori. Este o bună metodă de lucru (tu cu tine şi nu numai), doar că nu faci carieră. Varianta B. Dacă însă spectacolul se va desfăşura într-un mediu neconvenţional, dacă este un proiect underground, atunci ai ocazia să dai probă şi pentru rol principal. În cazul ăsta nu trebuie să te gândeşti că te vor vedea doar 30 de oameni la o reprezentaţie şi nici că vei fi plătit prost. Această opţiune personal mi se pare cea mai bună şi dacă o obţii, trebuie să o fructifici cât poţi de mult. Vei observa de fapt că acest tronson este ocupat în mare parte de actorii tineri. Deci dacă te interesează ceea ce faci, alege opţiunea doi A – colaborare în teatru. Dacă ai încredere şi mai multă în tine şi crezi că eşti în stare să demonstrezi, atunci alege varianta 2 B – teatru underground Există şi varianta trei. Asta e pentru cei cu bojocii tari în pantaloni. E alegerea pe care o faci dacă vrei să fii complet independent (freelancer). În cazul ăsta lucrezi de unul singur un spectacol, tu eşti cel care pompează bani şi tot tu trebuie să îl promovezi. Cu puţin noroc, mai aduni câţiva oameni ca tine şi îţi faci o trupă. Ai şi aici multe avanaje : lucrezi doar ceea ce vrei cu adevărat, poţi să mergi prin ţară sau prin lume cu spectacolul, etcetera. Dacă proiectul este foarte bun, poate fi cumpărat de un teatru, bar, s.a.m.d.. Dar dacă faci acest pas, trebuie să ştii sigur că – în primul rând – tu eşti colosal, să ai încredere maximă în tine iar în prealabil să fi primit câteva confirmări solide. Personal mi se pare o opţiune excelentă, superioară din toate punctele de vedere celor mai sus numite. E de admirat. Plus că această variantă de a lucra este o alegere făcută în mare parte de actori tineri care îşi doresc, cred şi visează. Şi asta e tot. E un zbor frumos şi depinde numai de tine dacă alegi să îl parcurgi cu sau fără aripi.

Comentarii

  1. Anonim9:29 p.m.

    Deci, [desi nu se incepe nici o propozitie asa , eu asa am sa o incep] da! vine si momentul in care primesti hartia in mana [nimic deosebit? de ce? doar asta ti-ai dorit pana la urma nu? pentru asta ai invatat...bine nu pt hartia in sine , insa stim prea bine ca fara ea nu ai multe sanse [nu ca ai avea cu ea foarte multe, dar totusi] in fine...sa fii angajat intr-un teatru si sa nu obtii nici un rol ...foarte trist, doar ziceam mai sus ca iti doresti sa joci...nuh? si ce daca ai o cabina in care intra actori de renume, la fel de bine pot sa-i intalnesti in alte circumstante , nu neaparat in calitate de actor, doar nu de asta faci teatru. Daca iei o proba sau o pici? da! omul potrivit la locul potrivit sau viceversa ...inseamna ca nu i de tine rolul si mai incerci. In schimb nu sunt de accord cu faptul ca un spectacol se face pentru actorii mari, in primul rand se face pentru public, si in al doilea rand gandeste-te la un spectacol fara actori tineri , un spectacol numai cu numele mari ale scenei, ar fi cam trist nuh? si putin cam dubios , marile "nume" au fost si ei candva tineri ...bineinteles toata stima si respectul pentru ei , dar toti avem sanse egale indiferent de varsta sau nume. Eu cred ca actorii tineri sunt sarea si piperul unei piese de teatru ...si o piesa de teatru zic eu, i mult mai apreciata [cel putin de publicul tanar ] cand actorii in rolul principal sunt tineri...in fine m-am cam lungit...dar oricum eu votez pentru actorii tineri a caror pasiune e intr-adevar teatrul si nu practica aceasta profesie doar ca sa fie actori de duzina .


    semneaza Dalina Baia Mare

    RăspundețiȘtergere
  2. Să lămurim situaţia, zic.
    La un moment dat, "acea hârtie" nu are o valoare prea mare. Dacă eşti foarte bun în ceea ce faci, nu te întreabă nimeni nimic. (Aşa cum nu toţi regizorii/actorii/etc care montează/joacă/etc au terminat regie/actorie/etc; aşa cum întâlneşti oameni care au terminat actorie/regie/etc dar lucrează în alte domenii).
    Paragraful care vorbeşte despre actorii tineri angajaţi în teatru - cred că se simte - este un subiect tratat ironic. Evident că nu faci teatru ca să te întâlneşti cu actori mari în cabină - ca să îţi răspund la replică. Acel paragraf este încheiat cu "dacă nu te interesează deloc" alege să faci "aşa". Şi da, când pur şi simplu mergi şi te angajezi într-un teatru, nu "anuncă" nimeni cu roluri multe şi importante în tine. (Lucru care nu e complet valabil în provincie!)
    Nu te amăgi! Spectacolele nu se fac pentru public. Un actor cu renume îţi umple însă sala. Şi nu categorisi. Spectacolul nu se face pentru actorii "mari", se face pentru toată echipa care a lucrat la proiect (inclusiv actorii tineri). Pe primul loc sunt chiar cei care lucrează la producţia respectivă, nu publicul. (Am explicat şi în alte rânduri acest fenomen, dar dacă se cere, voi reveni)
    Spectcole fără tineri există. Chiar multe. În altă ordine de idei, nu e neapărat trist, dar problema ridicată în articol rămâne valabilă vis-a-vis de colaborarea cu un teatru.
    Apropos de "oricum eu votez pentru actorii tineri a caror pasiune e intr-adevar teatrul si nu practica aceasta profesie doar ca sa fie actori de duzina", apreciez şi subscriu.
    Şi sper să fie cât mai mulţi care să voteze pentru actorii tineri

    RăspundețiȘtergere
  3. Da! Ai dreptate ca exista spectacole fara tineri [greseala mea], dar spectacolele se fac pentru public [bineinteles ca echipa care a lucrat la proiect este cea care "beneficiaza" de succesul sau esecul unei piese de teatru , insa publicul este cel care decide pana la urma nu? Si din nou DA! m-am abatut de la subiect -sh anume colaborarea cu un teatru- care poate fi benefica sau nu. Citez" spectacolul se va face pentru acei actori consacrati iar lumea va veni sa-i vada tot pe acei actori" [pai probabil ce sa zic ...eu fac parte din "lume"[ poate o sa zici ca sunt caz particular] dar eu ma duc pentru spectacol sau si pentru spectacol. Iti dau dreptate ca poate cantareste si un nume pe afis, dar nu stiu, fiecare alege nu? Provincie ? Da ai dreptate, aici ai mai multe sanse la un rol important, insa depinde de fiecare daca doreste un rol principal in provincie [asta bineinteles daca este un actor bun] sau un simplu rol in capitala [ cu sanse sa fii remarcat printre" marile nume" sau nu]. Sau pur si simplu poti sa colaborezi cu unu sau mai multe teatre....aaaa si in legatura cu acea "hartie" depinde de fiecare ce vrea...stii cum i? cateodata talentul nu te ajuta dak nu e un pic slefuit ... Si paragraful tratat ironic, ei bine ironic sau nu ....nu neaparat i valabila ideea cu cabina, dar sa fim seriosi ca foarte multi actori isi doresc ca numele lor sa apara macar o data pe un afis cu un nume ca Gheorghe Dinica. Siin final si eu cred ca depinde numai de tine daca alegi sa zbori cu sau fara aripi.

    Dalina

    RăspundețiȘtergere
  4. Evident, publicul decide, dar asta nu înseamnă nicio clipă că spectacolul e făcut pentru public. Eu nu am vorbit însă niciodată despre succes sau eşec. (Aici e o cu totul altă poveste!) Nu la "succes" sau "eşec" făceam referire când spuneam că un spectacol e făcut în primul rând pentru cei implicaţi direct în respectiva producţie. Mă refeream la o nevoie lăuntrică care aşa se manifestă. Aceeaşi nevoie lăuntrică te face şi pe tine, spectatorul, să mergi la teatru, numai că nu e o nevoie la fel de acută aşa cum întâlnim la actor spre exemplu.
    Poţi să mergi la teatru pentru regie sau scenografie, pentru un anumit actor sau pentru tot spectacolul, asta e clar. Însă există regizori sau directori de teatru (foarte mulţi!) care preferă să folosească nume mari doar pentru a atrage, pentru a umple sala. Şi pe deasupra e şi o soluţie simplă de a rezolva spectacolul. (Ştii sigur că "acel" actor îţi face rolul, că nu îl depăşeşete şi mai ştii că ar trebui să te chinui mult mai mult cu un alt actor care nu e de acelaşi calibru pentru a obţine un rezultat la fel de bun.)Doar când e vorba de un proiect independent sau underground scapi de acest fenomen. În alte condiţii de lucru se poate întâmpla oricând. (Asta nu înseamnă că se întâmplă mereu)
    Dacă eşti foarte bun te faci remarcat oriunde.
    Apropos de capitală vs provincie : în ultimii ani, provincia a demonstrat de N ori mai mult decât capitala (deşi ar fi trebuit să fie invers).
    Talentul înseamnă un firicel din oceanul de muncă ce trebuie depus.
    Dacă practici meseria de actor şi asta e ţinta ta (să ai o cabină în care intră um actor de calibru si/sau să joci cu el într-un spectacol) atunci eu nu vreau să mă întâlnesc cu tine pe scenă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite aici sunt de-accord cu tine :)


    Dalina

    RăspundețiȘtergere
  6. Şi iată că am ajuns la un consens! Mă bucur să aud. (Se pare însă că prima oară nu am fost destul de clar în exprimarea ideilor)
    Să auzim de bine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po