Treceți la conținutul principal

încă un pic şi gata

- Şi proba asta cum e? 
Mai întâi cântăm şi dansăm şi abia după asta ne ascultă la poeziile din repertoriu? - Eu am auzit că sunt două probe separate. - Nu, nu! Sunt la un loc. Îţi spun eu că am dat şi anu’ trecut. Dar nu conteză ordinea. Te pot pune să cânţi şi dup-aia să spui un text. - Pe baiatul care a fost înainte, l-au pus să-şi imagineze că vorbeşte cu bunic’su care nu aude… - Cum mamă te-au picat? Dar ce s-a întâmplat? - Eu am plecat. Trebuie să-mi citesc piesele pentru proba scrisă! - Ei, nu-ţi ia mult! Poţi să cauţi pe net la rezumate.ro. Eu aşa am făcut. - La mine e mai grav. Eu n-am învăţat monologul! - A, nici eu! Auzi, da’ la ultima probă mai cântăm? - ... trebuie să intru ... - Baftă! Vine o vreme când ţi se hotărăşte viaţa în câteva minute. O întâlnire simplă în care vă priviţi în ochi, schimbaţi câteva cuvinte, se aplică o ştampilă şi gata. Ca să nu plece nimeni îmbufnat, la final se lasă cu dans şi cântec. Şi oricât de complementar ar părea, de tine depinde tot. Cei râniţi - unii în orgoliu, alţii în intuiţie sau dumnezeu mai ştie pe unde – pleacă, lăsând (după un timp) bandajele, plictisite, să cadă singure. Cei rămaşi, aşa înjumătăţiţi, îşi încordează ambiţia şi merg mai departe. În cele din urmă şarada ia sfârşit. Pe stradă şi-n păr, peste sandale şi printre dinţi pluteşte o emoţie contagioasă. Se simte în tot cartierul. O tanti firavă, cu un teanc subţire de foi între mâini, păşeşte timid spre mormanul de suflete în aşteptare. Lumea dă buluc. E momentul decisiv, momentul în care toată tensiunea se împrăştie în oraş.

Comentarii

  1. :)...bafta, cacat, insipratie, spor, concentrare, emotii constructive, zambet, lipici la comisie!!! E momentul in care dam afara tot ce am invatat pana acum. De la ce ne-a zis invatatorul pana la ce-a zis ala pe hol inainte sa intram. E momentul cel mai egoist poate in care nimic nu mai conteaza decat admitrea ta. Nimic si nimeni... apoi o alta proba si inca una...si "inca un pic si gata". Stai in pat iti imaginezi momentul in care se pun listele. O sa plangi sau o sa razi? o sa ai vreo reactie? O sa mai conteze ceva? cine o sa vina cu tine? pe cine suni prima data? Cu siguranta cineva va fi acolo...catelul care a stat cu mine anu trecut. Cainele de la unatc are emotii ca si noi. L-a vazut cineva? Parca ne-ar cunoaste...parca ar fi veteran, parca stie prin ce trecem , parce ne vegheaza. Aberez...am emotii...Ma duc sa ma culc...maine am admitere.

    RăspundețiȘtergere
  2. Să nu faceţi exces de zel şi să fiţi voi. (E foarte important.) Fie că ţie îţi place sau nu de cel care te examinează, încearcă să demonstrezi că eşti un om normal care "vede", "aude" şi "gândeşte" ceea ce spune.

    RăspundețiȘtergere
  3. bianaca12:40 p.m.

    am avut un filmuletz intreg in spate..cu toata admiterea mea....mi-ai dat indutz..ce nu mi-am mai dat de vreo trei luni! multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mă bucur atunci că a rezonat în tine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po