Treceți la conținutul principal

operaţiunea "nu fii tembel"

Ne agăţăm de lucruri mici şi uităm de esenţă, 
uităm de lucrurile cu adevărat importante. Şi ne agăţăm de ceea ce e aproape inutil. Ar trebui să privim problemele din teatru sau film din interior fără să încercăm o analiză sau o abordare rapidă care să se rezume doar la aspectul exterior. 
Pentru unii, e important să aibă un nume pompos; e vital să aibă unghiile tăiate perfect (pentru asta de obicei, angajează specialişti în manichiură). Apare şi veşnica întrebare : omul face haina sau haina pe om? Joe Pesci face comedie bună (dacă vă mai amintiţi de “My Cousin Vinny” sau “Home Alone”) şi roluri excelente în dramă (cu siguranţă ştiţi de “Casino” sau de “Goodfellas”). Pesci în italiană înseamnă peşte (la plural). Tot la fel, la varsta de 10 ani, agentul său l-a sfătuit pe Leonardo DiCaprio să-şi schimbe numele său într-unul mai prietenos-american : Lenny Williams. Inutil să spun, că el nu a urmat acest sfat. Din când în când se mai găseşte câte un nene revoltat pe sistem. Şi dă vina pe ăla mic pentru că azi vrea prea multă atenţie. Se găseşte cineva care nu înţelege de ce Ionel este cel mai căutat. - Păi ce facem cu un regizor care are toate datele şi nu poate pătrunde? Trebuie să ştii că eşti foarte bun dacă nu-ţi convine şi vrei să iei atitudine. Altfel nu poţi să ieşi în stradă şi să te lupţi cu sistemul. Nici măcar lui Donald Duck nu i se pare comic lucrul ăsta! (Şi el râde la toate poantele făcute de Uncle Scrooge). Uneori nervii sunt întinşi cu grebla de pomană. Marlon Brando a câştigat pentru interpretarea personajului Don Vito Corleone, din filmul lui Francis Ford Coppola, “The Godfather”/”Naşul”, Oscarul pentru cel mai bun actor în rol principal masculin. Actorul a refuzat să accepte premiul pentru că SUA şi mai ales cei de la Hollywood aduc acte discriminatorii poporului american nativ. Brando nu a apărut la ceremonia de decernare a premiilor. E loc şi de ironie. Dar tu tot trebuie să ai forţa de a merge mai departe chiar şi atunci când pierzi. Şi trebuie să fii pregătit pentru orice. În domeniul ăsta nu plânge nimeni dacă tu nu mai poţi şi într-o bună zi tragi pe dreapta. Când The Tramp era cel mai cunoscut şi îndrăgit personaj din cinematografie, a fost organizat un concurs în care participanţii trebuiau să îl imite pe Charlie Chaplin. Se spune că mii de fani au participat la acea întrecere. A luat parte la eveniment chiar şi Charlie Chaplin. El a ieşit pe locul 3.

Comentarii

  1. Anonim9:51 p.m.

    si cred ca "batranul" charlot s-a bucurat in sinea lui ca a iesit pe locul 3 concurand cu imitatorii sai. inseamna ca a reusit in viata asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce misto!!!
    sa concurezi cu propria-ti imagine si sa iesi pe locul 3?
    ce tare!!!
    de fapt cine mai are chef sau timp sa vada esenta - time is money - nu?
    oricum protestul lui Brando nu cred sa fi avut ceva impact - oamenii isi vad de ignoranta lor mai departe

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ştiu dacă a fost mulţumit că a ieşit pe locul 3, dar ştiu sigur că în ultimii ani din viaţă a revăzut toate filmele pe care le-a realizat şi de multe ori vorbea despre el la persoana a-III-a, gen : "e bun tipu!" sau "ah, ce comică a fost scena asta pe care a realizat-o".
    În orice caz este un om care a demonstrat din plin; a reuşit să facă magie din comedie.
    Brando? Nu, protestul de atunci nu a avut nici un impact.

    RăspundețiȘtergere
  4. merci de confirmare!
    nu stiu de ce, dar ideea de valoros imi apare din ce in ce mai mult la lucruri si persoane din trecut, "peste care s-a asternut nitel praful" cum spune Oana Pelea
    poate ca nu e bine sa generalizam dar totusi parca e o prapastie imensa intre ce a fost si ce este

    RăspundețiȘtergere
  5. Şi poate că ai dreptate, dar asta nu înseamnă că trebuie să privim la ceea ce se întâmplă fără să încercăm măcar să facem ceva.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po