Treceți la conținutul principal

premiul pentru cea mai buna echipa de masinisti, cizmari si croitori

Un spectacol este compus din foarte multe elemente. 
Suntem obisnuiti sa apreciem actorii/dansatorii/etc dar (cred ca) niciodata nu observam oamenii din spate. Si aici nu ma refer la regizor. Un pic si mai in intuneric sunt masinistii, cizmarii, croitorii, cabinierele, etcaetera, toata armata de oameni care transforma in palpabil intregul univers material (decorul,recuzita) gandit in prealabil si nu numai. Nu sunt foarte multe de spus aici. Hai sa luam cazul masinistilor sau al croitorilor. De ce nu conteaza pentru nimeni? Cu siguranta si ei fac greseli. Dar sunt greseli la fel de simple si umane precum cele pe care le facem si noi, toti ceilalti. Pana la urma ei aseaza tot decorul sau il insaileaza. Unii actori nu pot juca daca nu au scaunul/pantalonul ala. Nu e nimic rau in asta pana la urma. Dar scaunul/pantalonul ala ti-l aduce totusi un nene in salopeta. Macar atat. Uneori conteaza enorm ce fac acei oameni. Cred ca ar fi frumos daca ar exista un premiu si pentru ei. Eventual premiul pentru cea mai buna echipa de masinisti care sa fie acordat anual. Sau premiul pentru "cea mai buna echipa de cizmari" - incaltamintea a rezistat perfect toata stagiunea. Poate ca asta i-ar ambitiona sa fie si mai buni in ceea ce fac... Dar evident nu voi fi luat in seama. Toata lumea va spune ca e inutil, ca e o tampenie. Probabil cea mai buna replica va fi "Ce gluma seaca! De unde o stii?". Daca se va intampla totusi sa fiu luat in seama, oamenii vor face acest lucru doar pentru a-si raspunde la intrebarea "oare cat de naiv poate fi si asta?". (sau in orice caz, o intrebare asemanatoare) O vor face doar pentru a ma lua pe mine sau pentru a lua situatia peste picior. Pentru ca "e absurd". Nu? Si cu toate astea eu insist. Cum ar suna : "Premiul pentru cea mai buna echipa de masinisti, cizmari si croitori anul acesta merge la Odeon!"?

Comentarii

  1. Pentru ca nu am fost niciodata o exceptie : ""E inutil. E o tampenie!" , Alex. O da, chiar e! Masinistii nu conteaza pentru nimeni? Dar de ce ar conta? O sa explic intr-un articol viitor, sper zilele astea. Voi scrie de ce te combat si de ce e o prostie ce spui tu aici(cel putin din punctul meu de vedere). Promit! Pentru cititorii nostri: sa stiti ca urmatorul articol semnat de mine va fi impotriva cuvantului lui Alex :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Uneori nu-mi place cand am dreptate... Dar probabil te gandesti ca decorul poate fi incropit cumva de la alte spectacole; decor ce poate fi asezat in spatiul scenic chiar de oamenii care lucreaza la proiect (actori, regizor, scenograf, etc). Costumele pot fi cumparate de la un second hand s.a.m.d. Iar atunci da, usor-usor nimeni dintre cei mentionati mai sus nu mai exista. Sau poate ca ei "nu conteaza pentru nimeni" pentru ca asta e meseria lor si trebuie sa si-o faca. Dar putem spune la fel despre oricine altcineva atunci. (Chiar si despre actori sau regizori) Nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. am lucrat in teatru o perioada buna de vreme.am avut de coordonat, (printre multele atributii) si munca atelierului de pictura care realiza aproape tot din ceea ce inseamna afisaj, campanii promotionale, pe scurt promovarea spectacolelor si implicit promovarea actorilor ,balerinilor, regizorilor, scenografilor, managerilor, etc.am lucrat f, mult si cu masinistii,croitorii, etc.oamenii asti ar putea munci in alta parte pe bani mai multi.cei care raman in teatre sunt cei care chiar ajung sa iubeasca ce se intampla pe scandura.
    dar nu va pot descrie starea lor dupa o premiera unde totul a iesit bine, aplauze la scena deschisa, iar ei la care s-a tipat toata perioada de pregatire a spectacolului,(pentru ca spectacolele se fac in fuga,cu stres-ul dat la maximum, la noi mai ales), sunt NIMENI. ei, dar stiti, cum ar fi ca la receptia de dupa premiera sa fie masinisti, croitori, pictori,etc, nu ar fi de bon-ton,nu? de ce scriu asta? ptr. ca tin minte cat plangea Diana, de la pictura, ca nimeni nu-i baga in seama si pe ei dupa spectacol.
    in rest, masinistii ar trebui sa nu mai bea atat!dar probabil ca e din cauza ca nu reusesc sa fie si ei actori, regizori, scenografi,balerini, etc.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po