Treceți la conținutul principal

unele poveşti pot fi mâncate oricând pentru că nu expiră

Teatrul nu poate exista fără poveste. 
Textul rostit pe scenă e ca o masă de prânz. Ai nevoie de subtext şi de poveste iar la desert, de interpretarea actorului. Pe deasupra (fără să se simtă), o băutură bună care să le îmbine şi să le modeleze pe toate în burtă : regia. Nota de plată o achită publicul şi dacă spectatorul a primit puţin, nu mai vine a doua oară. 

Spectatorul este flămând mereu – chiar dacă în sală sunt numai 15 oameni. El dacă a plătit 5 lei, vrea să râdă şi să plângă de 5 lei. Îl laşi nesătul (!?) – hmmmm – nu e prea bine. Când un spectacol se joacă stagiuni la rând cu sala plină, înseamnă că mâncarea e bună. E ca atunci când eram mici şi plăcinta coaptă de mama ne făcea să întârziem la bătaia cu zăpadă din faţa blocului. Şi când e atât de gustos, publicul uită de ceas – pur şi simplu; nu-i mai pasă cât a costat biletul, nu-i mai pasă nici dacă tocmai a trecut ultimul tramvai spre casă. Vă mai amintiţi de "Mint" – guma verde din care făceai baloane gigantice (sau de "Turbo") ? După ce o aruncai la coş, îţi rămânea o bucată de timp dulceaţa în gură. La fel se întâmplă şi cu un spectacol gustos. Diferenţa e că gustul acelui spectacol rămâne în suflet şi în minte – v-aţi prins, cred. Este aproape imposibil ca un text să fie atemporal – va exista mereu ceva care să-l ancoreze într-o anumită perioadă istorică, un mic element care să-l înrădăcineze undeva. (Recunosc, există şi excepţii.) Dar dacă (cel puţin) citind, primim la schimb ceva bun, atunci în cazul de faţă istoria ne interesează mai puţin. Drept pentru care, am adunat de-a lungul timpului fără să ţin cont de epocă sau gen, câteva poveşti gustoase care cred că pot fi mâncate oricând pentru că nu expiră (chiar dacă unii dintre noi nici nu eram născuţi atunci când se nota la sfârşitul lor acest cuvânt pe care toate îl au în comun : cortina). Personal, cred că aceste poveşti reprezintă cele mai savuroase scrieri dramaturgice româneşti din toate timpurile. Vi le recomand cu toată căldura. Chiar mai mult, îmi asum riscul de a le nota în ordinea preferinţelor : 1."Tache, Ianke şi Cadâr" de Victor Ion Popa 2."Jocul de-a vacanţa" de Mihail Sebastian 3."Visul unei nopţi de iarnă" de Tudor Muşatescu 4."Angajare de clovn" de Matei Vişniec 5."O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale 6."Buzunarul cu pâine" de Matei Vişniec 7."Talk Show" de Stefan Caraman 8."Titanic Vals" de Tudor Muşatescu 9."Steaua fără nume" de Mihail Sebastian 10."Zăpezile de altă dată" de Dumitru Solomon şi acum tot ce am de făcut e să mă întreb dacă-mi daţi dreptate...

Comentarii

  1. sunt un om care si-a dorit sa faca teatru mai mult decat orice.din pacate nu am stiut sa lupt cand, cu cine si cum trebuia!!!!!!!
    am lasat sa treaca totul pe langa mine crezand ca intr-o zi ........daca nu lupti zilnic, nu te zbati sa ajungi la oamenii care sa te ajute sa reusesti, daca stai si astepti nimic dar nimic nu se va intampla!dumnezeu te ajuta dar nu-ti baga in traista!eu regret acum ca am ratat!fac o meserie banala,altii au trecut in zbor pe langa mine, sunt departe aacum ptr ca au stiut unde sa bata si cand sa bata.timpul nu se intoarce!cei care vreti sa faceti meseria asta cautati-va maestri si invatati de la ei.nu asteptati nimic fara sa va zbateti.daca mi-ar fi spus si mie cineva...........

    RăspundețiȘtergere
  2. scena,
    daca spui ca ti-ai dorit mai mult decat orice sa faci teatru esti sigur ca ai epuizat toate posibilitatile prin care ai fi putut sa-ti implinesti visul? gandeste-te si daca nu e totul pierdut lupta pentru visul tau! dar cu toate fortele!aici nu e vreme de odihna sau de n-am chef azi, poate maine..................si vin cei fff tineri din urma cu multe atuuri, asa cum spuneai si tu!!!!!!!!!
    banuiesc ca si tu esti tanar dar acum varsta la care se face performanta in arta a scazut foarte tare.sunt multi tineri f talentati care se duc in fata cu viteza luminii! si stiu si ce vor in viata asta! bafta!

    RăspundețiȘtergere
  3. da, sunt inca tanar dar nu mai pot face acum profesia asta pentru ca asa cum spui si tu danacarmencezara au venit cei ff tineri si ff talentati si motivati si dornici sa cucereasca "Everestul".

    RăspundețiȘtergere
  4. stii, simt exact acelasi lucru... si e trist daca doar cei foarte tineri (si nu intotdeauna foarte talentati) mai pot face ceva. pana la urma apanajul tineretii e inconstienta. cati din cei foarte tineri de acum 5-10 ani au avut o reala continuitate si evolutie?

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim4:16 p.m.

    cati sunt cei care au avut o reala continuitate si evolutie? cu siguranta mult mai putini pentru ca "multi chemati putini alesi", viata triaza, rezista cel cu adevarat bun intr-un final. vorbim aici de lucruri serioase nu de scalambaieli!!!!!
    vorbim de valori.putini, tare putini raman si urca!dar se intampla sa urce si sa ramana si netalentati si pilosi si norocosi si jucatori!!
    ce spuneti?si se intampla ca talentati si valorosi sa nu iasa la iveala pentru ca nu stiu unde e peronul la care vine trenul lor si pierd trenul si altul nu mai vine. ce spuneti?

    RăspundețiȘtergere
  6. Talentatii si valorosii ar trebui sa stie unde e peronul la care vine trenul lor. Ideea in meseria asta (repet - ca in orice alta meserie)nu e doar sa fii talentat si muncitor. Uitam de inteligenta, de...sa-i spunem agilitate. De "shulfism". Si daca va ganditi ca ma refer la calcat cadavre, la mintit, inselat si dat in coaste va inselati. E nevoie de o finete in miscari, in alegeri. E ca atunci cand te trimite tata undeva sa rezolvi o problema. Si tu esti mic si ai o responsabilitate mare. Si esti speriat rau. Si tata explica si la sfarsit zice " te descurci tu".Ei asta e! Te descurci tu! Si eu pot sa fiu o fata desteapta si talentata si muncitoare si super girl...da daca nu ma descurc...nu ma descurc. Asa cum pot sa fiu o tampita si sa ma descurc. La un moment dat in lupta pentru ceva, nu mai conteaza ce ai facut 5 ani. Ci...cum te descurci...unora le iese, altora nu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim8:03 p.m.

    esti de acord ca in ultimul timp s-au descurcat mai mult tampitii?

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim8:38 p.m.

    atunci nu esti din domeniu sau nu esti in interiorul acestuia

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim8:47 p.m.

    trebuie sa fii "agreat".verifica niste premii care s-au dat in ultimul timp, niste angajari, de reclama nu mai vorbesc,de prima pagina a publicatiilor, iar de gusturi sau "simtamintele" juriilor.....! revin, exista si exceptii!

    RăspundețiȘtergere
  10. Evident că există excepţii. În orice domeniu există excepţii. Trebuie să ţinem cont însă de faptul că în lumea artei, totul este subiectiv, deci să acuzi este aproape împosibil (pentru că indiferent dacă vrem sau nu, este o problemă de gust). Şi dacă ne orientăm doar asupra teatrului, este imposibil să nu ne dăm seama de faptul că fiecare dintre noi îşi traduce altfel spectacolul/interpretarea/etc. Există cu siguranţă oameni care au fost propulsaţi prin pile/relaţii/etc. Nu putem face nimic împotriva acestui lucru. Eu pot să cred despre "X" că nu are ce căuta pe scenă, dar "Y" va spune că "X" e genial, că lui "îi place". Şi gata. Ce putem face în schimb, este să ne stabilim o ştachetă. Să avem o limită, să nu acceptăm orice. Şi în momentul în care cineva este propulsat de pomană, să ripostăm. Problema de fapt, aici se află. Noi nu ripostăm.
    În altă ordine de idei, dacă un artist este cu adevărat bun şi sigur pe el, atunci va ieşi la lumină, va fi observat şi apreciat la un moment dat. Până la urmă devine extrem de important răspunsul la întrebarea "Cât de mare este miza ta; Cât de mult îţi doreşti să ajungi acolo?". Foarte puţini spun "nu" la bani, la un compromis, etc. Contează şi cum joci. De regulă, cei propulsaţi prin "premii gratuite", "interviuri (tot gratuite) de primă pagină", etc, dispar rapid. Va fi însă cineva care să ocupe locul vacant în secunda doi. Cei de pe margine, au datoria de a lua atitudine. Cei care rămân şi nu iau banii "aia" şi nu fac "acel" compromis, se gândes mai mult la ce înseamnă o carieră, luptă mai mult, etc. Acei oameni, la un moment dat vor sparge gheaţa pe rând (procesul însă este lent). Dar când unul dintre "ei" face acest lucru, rămâne acolo. Pentru că "drumul" nu a mai fost construit din scobitori (în plus, satisfacţia este şi infinit mai mare).

    RăspundețiȘtergere
  11. de fapt cum stii daca esti pe drumul bun? sau pe drumul prost?

    RăspundețiȘtergere
  12. În artă, dar mai ales în teatru, meseria (de regizor/actor/etc) trebuie să fie înainte de toate o necesitate. Dacă eşti pe "drumul bun sau pe drumul prost" îţi dai seama numai după ce încerci (nu încerca însă dacă nu e o necesitate!).
    A fi "bun" înseamnă să îţi doreşti să te perfecţionezi constant (din proprie iniţiativă) şi pe deasupra să reuşeşti "să demonstrezi". La un moment dat poţi să ajungi "acolo". Dacă vrei să îl compari pe Jack Nicholson cu Gene Hackman, nu ai cum să spui că unul dintre ei este "mai bun", pentru că amândoi sunt "buni" (actori). Dar poţi în schimb să îţi dai seama că unul dintre ei îţi place mai mult (te regăseşti). Când eşti pe cale să devii un Jack Nicholson, îţi garantez că după un timp îţi dai seama. Tot ce trebuie să faci este să probezi. În alte cuvinte, o reuşită, adică un spectacol bun/o interpretare bună, poate fi noroc sau întâmplare. A doua reuşită îţi conferă mai multă încredere, dar abia de la al-III-lea succes în sus, poţi să spui că ai început "să demonstrezi" că poţi (ca eşti pe "drumul cel bun"). Şi atunci tragi o concluzie. Dacă ai avut 7968 de încercări şi ai demonstrat numai de 4 ori, cred că îţi dai şi tu seama ce înseamnă lucrul ăsta.
    Notă : a demonstra nu înseamnă neapărat premii, autografe, etc. Este vorba despre calitate, despre target-ul propus, un întreg sistem de valori care prin exerciţiu îţi demonstrează ce este prost şi ce este bun la tine şi la cei din jur.
    Dar în cele din urmă totul se rezumă la "ce" şi "cât" poţi să oferi din tine.

    RăspundețiȘtergere
  13. da, dar cred ca trebuie sa fie o meserie ca oricare alta.si daca ai ales-o s-o si practici.ce s-ar face chirurgul daca ar vedea ca nu e in stare sa taie si sa "repare" omul si pleaca acasa sa se faca gradinar? doar el a ales chirurgia..........nu stia ca nu poate "taia" oameni?

    RăspundețiȘtergere
  14. În momentul în care e o meserie şi atât, nu mai este decât un "ceva" făcut mecanic. Trebuie să fie mai mult decât o meserie.
    În altă ordine de idei, ceea ce încerci tu să scoţi în evidenţă, ar fi "simţul responsabilităţii". De multe ori, a avea simţul responsabilităţii înseamnă să pleci (pentru că descoperi că nu poţi oferi - chiar doctor fiind). De multe ori înseamnă să "faci loc" pentru altcineva care poate. Şi nu înţelege greşit. A te reprofila, nu înseamnă să fugi, nu este o dovadă de laşitate. Din contră, este dovada că te accepţi pentru ceea ce eşti. Chiar mai mult, este dovada că ai curajul să o iei de la capăt în alt domeniu.

    RăspundețiȘtergere
  15. da, si asta e o varianta! dar daca alegi sa pleci dintr-o meserie, profesie pe care ti-ai dorit-o inseamna ca nu ai facut nimic sa fii in ea si ai pierdut timpul. mai bine faceai altceva de la inceput si faceai totul ptr acel altceva.cred ca tine de cat de devotat esti si cat de muncitor tu cu tine.

    RăspundețiȘtergere
  16. intervin si eu si spun ca sa reusesti intr-o profesie trebuie sa muncesti din greu, trebuie sa te implici, trebuie sa te instruiesti, sa inveti permanent , sa fii "acolo". nimic nu se face fara seriozitate si raspundere. astea lipsesc cu desavarsire in ultimul timp la poporul asta de care mi-am dat seama in ultimul timp ca e tare slab genetic.pacat de noi ca avem atatia olimpici, oameni de o inteligenta devastatoare, ca tot afara merg ptr ca aici nu li se ofera decat "circ".

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu pot să nu-ţi dau dreptate, dar aşa cum spuneam şi în alte rânduri, actoria/regia/scenografia/etc sunt meserii de cursă lungă. Contează cât de mare este miza pentru care lupţi. Unii oameni fac puţin dar sunt mulţumiţi - asta era miza lor. Sunt multe modalităţi de a privi problema. Evident că trebuie să munceşti şi să fii "acolo" (cum spui tu), dar unii renunţă pentru că vor "ceva" ce îşi dau seama că nu pot obţine, alţii sunt mulţumiţi cu ceea ce au iar alţii trag în continuare de ei. (Şi cu siguranţă mai există şi alte categorii pe care nu le-am punctat.) Avem câte puţin din fiecare. Problema e că la capitolul "calitate" avem cel mai scăzut procentaj.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po