Treceți la conținutul principal

ţara arde şi baba se piaptănă

sau cum ne dăm cu stângu-n dreptu’

Un popor care se ţine doar de cântece, festivaluri şi atacuri mojiceşti în mass-media, este clar că a ajuns la fundul sacului din punct de vedere moral şi financiar dar mai cu seamă spiritual. Nu mai putem merge pe stradă de cocoaşa datoriilor, dar râdem şi dansăm în ritm de “cha-cha”. Este fantastic cum se găsesc bani pentru toate aberaţiile stil concurs precum “cine are cel mai mic coeficient de inteligenţă?”! (Inutil să mai spun că bani pentru proiecte serioase nu există pentru că e criza.) Guvernul a primit (pentru a cata oara?) o tranşă de bani din mila mai marilor lumii, cu ajutorul cărora să mai ostoiască creşterea euro. Pentru căt timp oare? Probabil până la următoarea tranşă de împrumut...

Zilele trecute auzeam o discuţie cum că nişte directori generali de instituţii de cultură din “ţara asta în criză” şi-au propus singuri spre mărire lefurile, şi ordonatorul de credite le-a aprobat. În acelaşi timp, aceşti domni afirmau cu toată tăria că posturile în teatre sunt blocate şi că nu există bani pentru salariile angajaţilor. (Era vorba în principal despre lefurile artiştilor tineri.) Dar, ce conteaza? Un director trebuie să aibă un statut bine definit, care să se vadă în colecţia de maşini de teren şi în bacşişul gras.

Un domn (precum cei de mai sus), a angajat un artist foarte talentat stagiunea trecută. Ăsta nu făcea rabat de la calitate şi dorea să-şi facă munca cu profesionalism. Indignat, directorul i-a oferit un sfat
- Nu se poate aşa! Păi unde te afli, în vr'un teatru cu tradiţie din lume? Repeţi cu Peter Brook cumva la Shakespeare Memorial Theatre şi nu ştim noi? Nu frate, eşti în România! Eşti un biet artist, tre’să vii la repetiţii şi să joci ce şi se dă? Eşti cumva un mare actor şi nu ştiam eu? Nu cred! Ce dacă poţi şi altceva? Eşti pila cuiva? Nu! Atunci? Ciocu’mic!
La nici un an de zile l-a dat afară pe tânărul nostru şi l-a înlocuit cu altcineva. Şi ce dacă ăsta nou habar n-are cu ce se mănâncă arta asta? N-are comentarii, nu supără pe nimeni, nu excelează şi nu are opinii; prin urmare e bun la casa omului!
Nu e boală nouă, dar nu mai trece odata!!..

Comentarii

  1. Anonim5:21 p.m.

    asa e, nu mai trece odata nebuni asta!!!!!!!!!!!
    da' poate ne vindecam!mai stii? exista si minuni pe lume!

    iulian popa

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim2:55 p.m.

    Stimata Alina Iacob,

    dumneavoastra aveti dreptate, Nu e boala noua!
    asa ceva a existat de cand lumea si pamantul singura problema ar fi ca respectiva persoana care a fost inlocuita sa nu renunte , sa mearga mai departe
    dar totusi pana cand?
    cred ca ar trebui sa trecem la alta etapa, e prea mult
    si apropo, titlul era mai nimerit sa fie "Tara arde si baba se chiaptana" e mai expresiv!!
    cu respect
    prof. Dinu Arhire

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule profesor Dinu Arhire,

    nu intamplator cunosc persoana care a fost inlocuita. E f.bine acum! Nici gand sa renunte! A fost debusolata o perioada. Joaca acum intr-un teatru mult mai mare, un teatru important, insa nu din Romania ci din Marea Britanie. Nu-i nimic, am ramas cu protejatul.Dar ce te faci, ca zilele trecute vorbeam cu regizorul (in spectacolul caruia joaca pila) si dl. Goe nici nu prea vine la repetitii.
    Referitor la titlu, poate era mai expresiv cum spuneti, ca asa e si forma originala a expresiei populare! m-am gandit si eu sa pun originalul dar n-am vrut sa amintesc de alte fatete ale romanului, atat de americanizat de altfel?!

    multumesc,
    Alina Iacob

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po