Hamlet feat. Guţă
După nişte ani – să-i spunem cinci - m-am reîntors la ţară. În locul ălă am palpat simţuri, am modelat simţăminte, am împărţit sentimente (...şi tot ce mai poate completa câmpul lexical al simţirilor) până în clasa a IXa. Acum m-am reîntors pentru linişte. Din întamplare am ajuns chiar de ziua unui prieten din vremurile pline de vin, sărutări, sex prin pantaloni, muncă şi “Worms” pe echipe. Frate-miu a zis “ Hai în Centru”. Eu am râs. El a continuat “Ar fi o surpriză plăcută. Nu te-a mai văzut de ani de zile!”. Eu am râs şi mai tare şi m-am îmbrăcat.
O bodegă cu preţuri mici şi oameni... deasemenea. Beau apă plată de la fântână. Sunt întrebată non-stop dacă vreau ceva. În sfârşit iau o vişinată. Sărbătoritul e beat praştie şi are cu vreo 80 de kg mai mult decât atunci când nu ne jenam de paharele spălate sub bar. N-aud muzica. Totul pare dat pe mut.
Mă uit în jur. Jeg! Prostie, oameni urâţi, beţivi, nespălaţi şi o curvă care face senzaţie. O damă de vreo 35 de ani în sutien şi fustă de-o palmă cu zdrăngănele de tinichia roasă. Are un corp foarte bine lucrat. O pipăie toată lumea şi ea se simte bine. De fapt, toată lumea se simte bine. Inclusiv eu. Fără să particip cu nimic la atmosferă, fără scârbă, fără fiţe, fără jenă, fără principii, fără ignoranţă, fără gând atent.
O manea izbucneşte, lumea se ridică, curva danseză, maneliştii o pipăie, paharele se sparg, berile se scurg, eu nu mai râd. Ei aplaudă, se simt bine, le place, trăiesc. E duminică şi mâine e iaraşi sărbătoare. Strugurii nu trebuie culeşi şi până la urmă bem şi un vin prost din comerţ. La mulţi ani grasule! Un ţipăt, un râs, o ţigară aprinsă, scrumul cade pe jos, şepcile mârlanilor se ridică şi coboară, fetele se dau pe lângă ei.
Roşii şi sănătoşi, împuţiţi şi beţi, oamenii trăiesc în lumea lor. E lumea lor de necondamnat. Sunt frumoşi într-o naturaleţe aparte. E lumea lor de neapreciat, de neschimbat. Forfotă, râsete, chiuieli. Din toată ţigănia, din tot jegul, din toată vişinata, din toate preţurile prea mici, din foiala de pe uşă, din navetele de bere pe care stăteam, din apa mea din fântână, aud “To be or not to be!”. Nu ştiu cine a zis-o dar cineva a fost. Da! Totul a surzit... am mai prins ceva gen “ştii bă ce însemnă?”. Apoi nimic.
Omul care a spus-o nu era decât unul din lumea aia. Nu unul ca mine care a venit să experimenteze senzaţii şi amintiri. Nu! Era unu’ cu şapcă. Unu’ bronzat pe gât şi cu unghiile murdare. Unul care o pipăia pe tipă, care băuse din pahare spoite...Am auzit şi din nou totul a fost dat pe mut. Shakespeare cu al lui Hamlet a călărit până în satul copilăriei mele... şi înnapoi.
frumos scris; dar cam atat..
RăspundețiȘtergere"Jeg! Prostie, oameni urâţi, beţivi, nespălaţi şi o curvă care face senzaţie"
...
scena asta ar putea fii reprezentativa pentru un bar oarecare de la tara (sau de la oras), dar nu pentru ideea de "la tara" in general...
:) cu siguranta. Asta e doar episodul numarul unu. Ceea ce inseamna de fapt "la tara" vei regasi (si sper asta) in episoadele urmatoare.:P. Nu jignesc mediul rural in niciun fel. Doar ca asa arata partea asta.
RăspundețiȘtergeremi-ai desanat tabloul...si promit sa nu folosesc nici un "dar"...nu numai de dragul tau...ci pentru ca "inteleg"...:P
RăspundețiȘtergereMa numesc Iulia Boghina. Sunt o mare admiratoare a lui Stefan Iordache. Am gasit aici un interviu cu marele actor.Este la capitolul "EXPRIMA".
RăspundețiȘtergereMULTUMESC CELOR CARE S-AU GANDIT LA MAESTRU.PE 14 SEPTEMBRIE S-A IMPLINIT UN AN DE CAND NU MAI JOACA PE PAMANT CI IN CER!
R.I.P. MAESTRE!
VA ROG DACA PUTETI PUBLICATI INTERVIUL ASTFEL INCAT SA FIE CITIT DE CAT MAI MULTE PERSOANE! S-AR PUTEA CA ASA SA NU FIE CITIT DE PREA MULTI CA NU IL VAD IMEDIAT!
MULTUMESC INCA O DATA! MI-ATI FACUT O MARE BUCURIE!