Treceți la conținutul principal

viaţă de star

A fost odată ca niciodată...

Picanteriile care apar în tabloide despre marii artişti ai lumii, fac de multe ori chiar deliciul personajelor în cauza (excepţie făcând situaţiile în care aberaţiile scrise în presa de scandal devin motiv de proces). Când ajungi în top uiţi de multe ori de unde ai plecat şi atunci, la interviurile pe care le acorzi, încerci să treci elegant mai departe dacă ţi se adresează întrebări incomode.

Se spune despre Al Pacino, omul care a făcut atâtea roluri de referinţă în teatru şi film, că atunci când vine vorba despre magie neagră şi altele din categoria Noaptea Valpurgiei, Pacino răspunde în doi peri. Lumea vorbeşte că actorul ar fi fost atras în tinereţe de zona magiei negre şi chiar ar fi practicat voodoo. Răutăcioşii spun că şi-a vândut sufletul precum Faust al lui Goethe, în schimbul succesului veşnic. Acesta să fie oare motivul pentru care ne dorim să-i revedem filmele şi a şaptea oară?...

Un alt charistmatic star, Jack Nicholson, mărturiseşte că atunci când studiourile de animaţie Hanna-Barbera i-au apreciat talentul artistic şi i-au oferit un angajament în domeniu, Nicholson a refuzat chiar daca nu avea mulţi bani, pentru că işi dorea să facă ce iubea mai mult, actoria. A debutat ca actor într-o dramă cu buget redus, despre adolescenţi. Despre Nicholson se spune ca e actorul cu cele mai multe frângeri de inima la activ (contrar faptului că e un antierou clasic), şi că ar fi făcut sex cu 2000 de femei. Are şase copii cu cinci femei diferite iar el însuşi presupune că ar putea avea vreo 9000 de copii.

În fine, alt monstru sacru, Robert de Niro este caracterizat de discreţia pe care o manifestă atunci când vine vorba despre viaţa personală. În 1990 a interzis reporterului care l-a intervievat să-i adreseze întrebari despre politică, religie, familie şi despre interesul pe care-l manifestă pentru vinuri. În Los Angeles este poreclit de către şoferii de limuzine „No Dinero” şi a ajuns să fie atât de cunoscut pentru zgârcenia pe care o manifestă faţă de aceştia. Peste toate acestea, De Niro este un perfecţionist. Înainte de a începe filmările la un proiect nou, petrece o perioadă de timp în mediul din care personajul său face parte, absorbind astfel stilul respectiv de viaţă.

Daca n-ar fi, nu s-ar povesti...

Comentarii

  1. Anonim3:39 p.m.

    dar ce buni sunt, dom'le!
    huaaaa!

    RăspundețiȘtergere
  2. maia

    stie cineva cum se numeste tangoul din Scent of a woman (parfum de femeie)?

    RăspundețiȘtergere
  3. amalia rodriquez

    tangoul se numeste POR UNA CABEZA de CARLOS GARDEL

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul râ...

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a...

nimeni nu tipa pe strada "teatru luam" in loc de "fier..", "ziare.." si alte cele aflate la mare cautare...

Cine cere teatru? Cine il vrea si cine il mai recunoaste? Statistic, stam atat de prost incat nici nu stiu de ce la o admitere la o facultate cu profil vocational concureaza sute de oameni. Se gandesc probabil ca e usor iar examenele pot fi trecute fara prea multa bataie de cap. Statistic vorbind, daca privim un pic retrospectiv, din 89 pana azi, au fost aruncati pe piata in medie 150 de actori pe an. Asta inseamna 150x20. Sub 5% dintre acestia mai apar razlet pe cate un afis de teatru si nu putem spune nici despre 1% dintre acestia ca fac ceva concret. In regie de teatru sau de film avem aproximativ 20x20 de absolventi. In teatru in ultimii 20 de ani, nu s-au format nici macar 5 cariere solide. Si putem continua asa in fiecare domeniu artistic. Ce-i drept, filmul merge parca un pic mai bine. Avem un avort ("4 luni 3 saptamani si 2 zile" - Cristian Mungiu), o moarte ("Moartea domnului Lazarescu" - Cristi Puiu) o revolutie in studio ("A fost sau n-a fost" ...