Treceți la conținutul principal

Îţi trebuie stomac tare pentru că surpriză(!) : începe stagiunea...

- Dragi colegi, studenţi, regizori şi actori, profesionişti şi/sau diletanţi, 
mă bucur nespus să vă am pe toţi la un loc! Am marea onoare de a deschide stagiunea din acest an. Mă bucur să fac parte din echipa de artişti a teatrului nostru şi salut cu plăcere pe noii noştri colegi mai tineri - aş vrea ca ei să se simtă aici ca acasă.
Anul acesta vom debuta cu realizarea unui spectacol comic, uşurel. 1h 40 maxim. Ce e peste, e pierdere. Iese lumea din sală. Madam Nuţi o să facă afişul şi dă anunţ la presă.

Mă bucur să vă văd. Merg în spate că am pe cineva cu mine şi ne revedem peste o oră la şedinţa de deschidere.
Măi Lucian ia hai încoa! De ce te-am adus eu aici. Încep repetiţiile aici la o comedie excelentă care cred  eu că o să fie un mare succes. E o piesă contemporană scrisă de Jerry M.W. Ludmill: “Acasă la Mike Surby”. Ai auzit de ea, de autor? Nu cunoşti nu? Ei e o aventură foarte frumoasă cu o mulţime de încurcături. O piesă mai nouă care a fost scrisă special pentru nişte actori mari de la Hollywood. Abia acuma a fost tradusă şi a ajuns şi la noi. Totul se petrece acasă la Şurbi – personajul principal pe care o să îl joace Dan Morin. Am un rol pentru tine. Un fel de bucătar dobitoc fără experienţă, neîndemânatic care mereu calcă în străchini. O să fii bucătarul lui Şurbi, adică a lui Dan. E foarte ofertant. Tu eşti ochii şi urechile acţiunii, la tot ce se întâmplă. Un fel de intermediar între personajul lui Dan şi restul lumii. Zi-mi dacă vrei că dacă nu eu pot să iau pe altcineva imediat. Eu m-am gândit că e o ocazie, să joci cu un actor mare, să fii pe scenă... Plus că e un rol greu, ofertant. Ăsta e un personaj care nu vorbeşte prea mult. Mai degrabă tace şi face.
- Da, mi-ar plăcea...răspunde Lucian firav...

În teatru, trebuie să ştii pe cine să refuzi la fel cum în teatru, trebuie să ştii cui să-i răspunzi afirmativ. Dacă cineva are nevoie de tine, e în regulă, dar dacă are nevoie de un actor şi atât, atunci refuză.
Şi încă ceva. Pune condiţii şi impune-te! Lumea asta drăguţă te va călca pe boaşe din plăcere. Mulţumesc.

Comentarii

  1. Anonim6:46 p.m.

    talent plus munca plus munca plus munca plus cunoastere plus open mind plus "vreau sa fiu cel mai bun" te ajuta sa ai experiente favorabile si sa nu fie nevoie sa te invarti printre prosti
    bafta!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim7:24 p.m.

    domnule dar se si reuseste!!!!!!!!!!
    se si poate!!!!!!!!!!!!!!
    totul e sa vrei sa faci ceva important pentru oameni pe lumea asta!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul râ...

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a...

nimeni nu tipa pe strada "teatru luam" in loc de "fier..", "ziare.." si alte cele aflate la mare cautare...

Cine cere teatru? Cine il vrea si cine il mai recunoaste? Statistic, stam atat de prost incat nici nu stiu de ce la o admitere la o facultate cu profil vocational concureaza sute de oameni. Se gandesc probabil ca e usor iar examenele pot fi trecute fara prea multa bataie de cap. Statistic vorbind, daca privim un pic retrospectiv, din 89 pana azi, au fost aruncati pe piata in medie 150 de actori pe an. Asta inseamna 150x20. Sub 5% dintre acestia mai apar razlet pe cate un afis de teatru si nu putem spune nici despre 1% dintre acestia ca fac ceva concret. In regie de teatru sau de film avem aproximativ 20x20 de absolventi. In teatru in ultimii 20 de ani, nu s-au format nici macar 5 cariere solide. Si putem continua asa in fiecare domeniu artistic. Ce-i drept, filmul merge parca un pic mai bine. Avem un avort ("4 luni 3 saptamani si 2 zile" - Cristian Mungiu), o moarte ("Moartea domnului Lazarescu" - Cristi Puiu) o revolutie in studio ("A fost sau n-a fost" ...