Treceți la conținutul principal

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă; 
cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăştia trebuie să-mi scot pardesiul de la curăţătorie la sfârşitul lunii. Alţi bani nu mai am. Dacă premiera e luna viitoare, cumperi bilete. Că o să-mi dea şi Tănăsescu bani. Ai înţeles? Ai înţeles! Ei, acum s-ar putea – din ce-am mai auzit şi eu  – premiera să fie şi mai devreme, peste o săptămână sau două. Dacă-i aşa, te întorci la Marcel şi afli dacă nu poate strecura el două persoane prin spate. Ai priceput? Măi nu te mai grăbi aşa! Întoarce-te! Ia uite cum mă enervezi tu pe mine în dimineaţa asta! Ce-ai? Ce-ai de te grăbeşti ? Nu te trimiteam să ştii, că înainte Ani se interesa de tot. Dar de când s-a dus... Încă o dată. Reţine! Numai dacă premiera e luna viitoare iei bilete! Şi vezi cum se numeşte spectacolul că nu vreau să merg la orice porcărie. După asta, te duci la piaţă şi iei nişte rozmarin. Bagă de seamă să nu iei din ăla uscat că n-am ce face cu el. Cumperi rozmarin verde! Dacă nu găseşti aici la noi, te duci în hală la Stamate unde te-am mai trimis eu. Dar oricum îl recunoşti că e singurul care are tarabă cu aşa ceva.  Fii vigilent!  Să nu te păcălească. Iei două legături cu 5 lei şi te duci la cimitir să le pui la poarta de la căsuţă. Am trecut azi pe acolo şi nu mai era deloc.  Le aşezi în săculeţul de afară. Nu-i nevoie să mai intri în căsuţă că se sting lumânările de la curent. Aşa... Iar era să ţip la tine. Credeam că vrei să pleci din nou. La întoarcere, treci pe la bancă şi plăteşti ultima rată la căsuţă. Am vrut să fac eu asta dar era prea mare agitaţie şi n-am mai stat. Ne-am înţeles? Stai să-ţi dau banii pentru bancă şi rozmarin că ăia de bilete sunt alţii. Când te duci acum, dacă nu-l găseşti pe Marcel, mai treci o dată pe la teatru când te întorci. Hai, ce-ai înţepenit în faţa mea?!  Pa!  Şi vezi să-mi aduci rest!   

Comentarii

  1. Am sa indraznesc sa fur putin din monologul tau. Sa-mi fie cu pardon ( :D ) dar cred ca-i fix ce-mi trebuie pentru o preselectie care ar putea sa ma duca fix intr-o trupa de teatru:).

    Scrierea e minunata ! Toate laudele!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur sa aud ca poate fi de folos. Sa ai spor! Merci mult pentru mesajul tau. Toate bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim4:07 p.m.

    Lucrare foarte frumoasa

    RăspundețiȘtergere
  4. Bună... seara, că se cam lasă seara acum. Mă numesc Sandu Barbu, "găzduiesc" un voiceblog şi, acum câteva minute mi-a venit ideea să caut un monolog pe care să-l pot interpreta în faţa microfonului. Aşa am ajuns aici. Am citit monologul domniei voastre şi mi-a plăcut foarte mult. Cu permisiunea dumneavoastră, aş dori să-l citesc şi să-l postez pe voiceblogul meu (spunând, desigur, de unde este textul şi cine-i este autor): www.blog.filmaniac.ro. Şi, cine ştie, poate colaborăm şi mai departe. :) Cu respect şi cu nădejdea că ne vom putea chiar şi tutui, Sendi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Se pare ca o sa-ti fur si eu un pic din lucrarea ta ... e doar pentru un mic rol de teatru la scoala ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim3:16 p.m.

    cine este autorul acestui text?

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim8:05 p.m.

    Pot sa il folosesc?

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim9:01 p.m.

    Foarte, foarte buna! Nota 10000!:)
    SI LA SCOALA A FOST FOLOSITOARE!:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim7:35 p.m.

    Sper ca nu se supara nimeni daca il imprumut pentru un concurs de monoloage din martie.. stiu ca mai e mult dar mai trebuie sa il lucrez cu doamna mea de teatru si ne ia ceva timp.. va multumesc din suflet si .. sper sa castig !! Va pwp

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim6:34 p.m.

    Este foarte bun acest monolog ! Poate o sa-l folosesc pentru a intra in grupa de teatru a scolii .
    Felicitari din nou !

    RăspundețiȘtergere
  11. Anonim2:13 a.m.

    Imi puteti da o idee de decor pentru acest monolog?^^

    RăspundețiȘtergere
  12. Este un text mai lung? O piesa de-a ta? Daca da…As vrea sa o citesc. Diana

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po