Circulă prin intermediul poştei electronice adică e-mail, ce vrei şi ce nu vrei.
Se trimit drame, comedii, tragedii şi tot ce-ţi pofteşte inima. Poţi să scrii scenarii după mesajele din Inbox. Bunăoară, zilele acestea circula un mesaj prin care se făcea informare asupra categoriilor de pălmaşi sau făcători de nimic care au mai rămas în ţară. Au mai rămas în ţară, conform autorului misivei, Florin Popescu, căruia îi mulţumesc pentru mesajul care m-a făcut să zâmbesc, următoarele "personaje" cu ajutorul cărora poţi face lejer o producţie cinematografică de „Romscar” sau măcar o piesă proastă care să coste jdemii de Roni: 1-Zugravul – ăsta, conform mesajului din Inbox, ţine permanent o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii iar peretele pe care se face că-l mâzgăleşte o zi-ntreagă nici măcar nu poate fugi. Mail-ul spune că acum 30 de mii de ani zugravul ar fi fost ucis pe loc după primul cerb desenat strâmb în peşteră la Lascaux. 2. Baba urbană- asta îşi urăşte în ordine nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei este făcut s-o fure: administratorul de bloc, aia de la gaze, străinul care a intrat în hol şi se uită la cutiile de poştă. Destinul babei e să moară, ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvârşire babele din America care fac voluntariat la ONG-uri, sau alea din Franţa care merg la mitinguri, când nu citesc literatură de stânga. Babele noastre doar votează, mănâncă mult, bârfesc pe toată lumea şi circulă gratis cu RATB!! 3. Şoferul manelist- ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept. E cel mai relaxat dintre românii din ţară. El ştie răspunsul la întrebarea de ce au apărut palmieri în Constanţa sau Galaţi mai nou şi mai ştiu eu unde: pentru că maimuţele erau deja acolo şi nici n-aveau duşmani naturali. 4. Inginerul-revoluţia l-a prins la planşeta desenând clădiri urâte cu speranţa că într-o zi va fi lăsat să fie genial. Când a fost lasat a continuat să fie el însuşi cu program clar: dimineaţa la 8.00 la servici, 17.00 acasă, 20.00 la a doua sticlă de vin. Se mişcă greu şi e deprimat. 5. Bogatul- bogaţii nu plâng, nu au de ce şi nu au când; nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sunt bogaţi pentru că nu se masoară în raport cu tine ci cu alţi bogaţi. Psihologii plătiţi cu 200 euro/oră nu pot rezolva însă situaţia: sunt bogaţi cu Mercedes care suferă că nu au Bugatti!! (Domnule Florin Popescu iată cum facem reclamă "mamuţilor".) 6. Băiatul de club- e fiul bogătanului de mai sus.. Ziua de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Ideile sunt simple: moşule, du-te tu la şcoală dacă n-ai bani de distracţie! Toţi ăştia au rămas în ţară. Din marfa asta trebuie să facem o naţiune.Eu aş vrea să văd un spectacol cu toţi ăştia rămaşi la vatră, dacă şi Florin Popescu e de acord. La orice show care se respectă trebuie să avem staff-ul de rigoare: -producătorul ar fi omul cu banii adică bogătanul -regizorul ar fi ăl de ziua o face noapte adică băiatul de club -light designerul ar fi inginerul că tot nu a avut ocazia să fie genial -scenograful ar fi în toată splendoarea lui zugravul lu’peşte Personajele care ne-ar putea scoate la lumină ar fi: baba urbană şi şoferul manelist! Publicul se-nţelege că suntem noi toţi. Producţie naţională! Ce teatre, ce scene, ce actori, ce regizori, ce texte, ce Shakespeare, ce Moliere, ce Linch, ce Spielberg, ce Woody Allen?! Păi nu suntem tari!?
suntem de râs! adica putem face comedii. suntem de plans. adica putem face si tragedii.
RăspundețiȘtergereteatrul e iar intr-un moment de glorie! si teatrul de pe strada si cel de pe scena!
eu as vrea sa stiu daca aceasta perioada e una de inspiratie ptr dramaturgii contemporani, actori, regizori, etc.?
eliza roman
inspiraţie? Mai mult sau mai puţin. Social şi politic poate că se petrec schimbări majore. Teatrul însă trece prin sistem aşa cum a mai făcut-o şi cu alte ocazii (cunoscând şi perioade mai dificile). Faptul că un spectacol se ancorează mi mult sau mai puţin în ceea ce se întâmplă azi pe stradă, e un fapt natural până la urmă. Teatrul în cel din urmă este o oglindă. Privind cu atenţie, găsim multe lucruri valabile pentru azi şi într-un spectacol/text/etc de la 1200.
RăspundețiȘtergerecaragiale e autentic si azi!!!!!!!!!!!!: stimabile, eu cu cine votez?
RăspundețiȘtergereeminescu la fel: unde esti tu tepes doamne ca punand mana pe ei sa-i imparti in doua cete in smintiti si in misei si in doua temniti large cu de-asila sa-i aduni, sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!!!
mihai
alex tuleca .srt.mca m1 sc.d.apt.10
RăspundețiȘtergere