inca un rol si gata.

Ca in fiecare dimineata, a plecat de acasa cu pasi mici si apasati. 

Vremea mult prea umeda il facea sa tuseasca si sa se intrebe daca nu cumva a uitat sa isi ia pastilele. (Sigur, chiar daca ar fi uitat tot nu s-ar fi intors din drum.) Socotea – uneori cu glas – fiecare gest de cand se dadea jos din pat si pana in momentul in care parasea locuinta sa vada daca nu cumva se afla ascunsa pe undeva miscarea mainii dusa la gura cu ceva mic si alb intre degete. Cand gasea chiar si un pic de apa bauta se mai linistea si doua riduri adanci ii dispareau de pe frunte. In fiecare zi mergea pe jos. Spunea ca “doar asa se poate simti adevaratul puls al lumii in care se traieste”. In masina prea esti rupt de tot, iar in autobus prea nu are nimeni chef de nimic. “Iar oamenii nu sunt cu adevarat asa!” E drept ca in ultimii ani, a incetat sa mai mearga alert, cu pasi mari, asa cum facea odata. Acum, dupa cateva sute de metri se opreste si se preface ca priveste vitrina unui magazin in timp ce isi regleaza cu greu respiratia. Din cand in cand il mai saluta cate cineva pe strada si el raspunde politicos cu gesturi generoase. Ar vrea sa rada mai mult asa cum facea si inainte dar acum orice surplus ii provoaca dureri de cap. S-a lasat de fumat. Adevarul e ca nici nu simte lipsa tutunului. I-ar placea in schimb sa mai bea o cafea dar stie ca o astfel de bautura ii provoaca un tremurici insuportabil in maini si atunci spune “pas”. Uneori se gandeste la vremea in care a fost print, politist, capitan de nava, locotenent, scriitor, avocat, si cate n-a mai fost (!)… Are probleme cu sinuzita (ca in teatru e mereu curent) si cu stomacul (ca niciodata nu a mancat regulat) si ii e frica sa nu afle Rozi (cum o alinta el, ca de fapt o cheama Ramona), fiica-sa. Daca afla, nu o sa il mai lase sa joace. (Desi, de mult timp se gandeste sa se retraga, doar ca ceva parca nu il lasa). Cand ajunge la teatru, se opreste si priveste scena care acum i se pare mare. “Asta e semn de batranete” se gandeste. Inainte simtea ca umple sala doar cu rasuflarea. “Oare cate vieti mai am in mine?” Pana acum a numarat 73. “Hm, un Firs cu varsta egalata in roluri” Deasupra scarilor de la intrarea in teatru, afisul spectacolului de asta seara. “Ia uite ce urat e afara si fetele astea 3 vor sa plece de acasa…”