Treceți la conținutul principal

O zi de lucru obişnuită

Avea zile şi zile. 
A înghiţit două buline mici, galbene, cu puţin ceai (pentru siguranţă) şi a mâncat ultimul biscuite din cutia de pe frigider.  Era o dimineaţă rece şi corpul îi dicta o nevoie explozivă de cofeină şi tutun.  A stat câteva secunde şi a privit plictisit prin perdea copacii apoi o maşină de gunoi care se îndepărta încet. Asta însemna că e joi.  Şi-a amintit că azi trebuie să ajungă în teatru.  A tuşit scurt şi după un timp a scos din bufet o cutie cu zahăr. A aşteptat cuminte să fiarbă apa din ibric privind din nou prin perdea. Şi-a făcut o cafea dulce cu lapte pe care în cele din urmă a răsturnat-o într-un pahar mare de plastic. 
Era aproape 10 când ieşea pe uşă cu paharul şi o mapă în mână. A mers pe jos până la teatru unde s-a oprit câteva secunde înainte să intre în clădire. A aruncat o privire fugară textului pe care îl avea în mapă apoi a tras de uşa greoaie a imobilului. A fost oprit în prag de gardian căci nu l-a recunoscut  (ulterior şi-a cerut scuze motivând că nu-i ştie pe toţi după faţă şi a zâmbit încurcat).  Ofensat şi poate în acelaşi timp un pic îngrijorat de acest aspect, a urcat treptele teatrului.  S-a  gândit că nu e prima oară când i se întâmplă lucrul ăsta şi culmea e că nu cu mult timp în urmă era recunoscut oriunde şi presa scria mult despre el. Adevărul e că numai montase nimic de ani buni.  Dar a crezut că o pauză de 2-3 ani nu se va simţi într-o carieră de 30.  

In sala de spectacole domnea o lumină de servici. Deja era aşteptat  de secretarul literar al teatrului – un băiat slab şi înalt care l-a anunţat că a fost mutat castigul cu o oră mai târziu. A urmărit din priviri băiatul cum iese apoi din sală şi s-a enervat pentru că nimeni nu i-a dat de ştire acest lucru. S-a aşezat pe unul dintre scaune, a stat câteva secunde apoi şi-a aprins o ţigară. A fumat cu sete. După un timp, secretara personală a directorului de teatru s-a apropiat de el şi l-a informat că directorului îi place mai mult personajul Goro  în loc de Slavinski şi că o să-l joace pe ăla în spectacol; iar pe Slavinski îl lasă pentru Matei (fratele lui) care o să vină la casting mai târziu. Secretara a mai stat câteva secunde, apoi l-a rugat să zâmbească şi fără să aştepte prea mult i-a făcut o fotografie. Imaginea regizorului apare lângă imaginea afişului pe site-ul teatrului a explicat ea şi plecat. Tânăra femeie  s-a întors în sală semn că uitase ceva şi a informat regizorul că va trebui să facă patru zile de casting în loc de două pentru că din păcate au aflat de probă studenţii şi erau mulţi înscrişi. Apoi secretara a plecat.

Regizorul rămas singur, a gândit un pic situaţia. A sorbit ultima gură de cafea din paharul de plastic şi a privit tăcut scena. Ştia că fusese refuzat de două teatre pentru că textul e "prea politic", ştia că unde mai montase i se băga pe gât întreaga distribuţie. Prin urmare situaţia de aici nu era chiar atât de rea. Şi-a mai aprins o ţigară şi a continuat să aştepte.

Comentarii

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm! Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici! Rolul : Nici nu mă gândesc! Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui? Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc! Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat! Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol! Actorul : N-am vrut să spun asta... Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută! Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la povestirea aia tâmpită cu luna! Atât. Şi un pic de l…