Treceți la conținutul principal

La vita e bella adică vaca e frumoasă!

Circulă prin intermediul poştei electronice adică e-mail, ce vrei şi ce nu vrei. 
Se trimit drame, comedii, tragedii şi tot ce-ţi pofteşte inima. Poţi să scrii scenarii după mesajele din Inbox. Bunăoară, zilele acestea circula un mesaj prin care se făcea informare asupra categoriilor de pălmaşi sau făcători de nimic care au mai rămas în ţară. Au mai rămas în ţară, conform autorului misivei, Florin Popescu, căruia îi mulţumesc pentru mesajul care m-a făcut să zâmbesc, următoarele "personaje" cu ajutorul cărora poţi face lejer o producţie cinematografică de „Romscar” sau măcar o piesă proastă care să coste jdemii de Roni: 1-Zugravul – ăsta, conform mesajului din Inbox, ţine permanent o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii iar peretele pe care se face că-l mâzgăleşte o zi-ntreagă nici măcar nu poate fugi. Mail-ul spune că acum 30 de mii de ani zugravul ar fi fost ucis pe loc după primul cerb desenat strâmb în peşteră la Lascaux. 2. Baba urbană- asta îşi urăşte în ordine nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei este făcut s-o fure: administratorul de bloc, aia de la gaze, străinul care a intrat în hol şi se uită la cutiile de poştă. Destinul babei e să moară, ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvârşire babele din America care fac voluntariat la ONG-uri, sau alea din Franţa care merg la mitinguri, când nu citesc literatură de stânga. Babele noastre doar votează, mănâncă mult, bârfesc pe toată lumea şi circulă gratis cu RATB!! 3. Şoferul manelist- ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept. E cel mai relaxat dintre românii din ţară. El ştie răspunsul la întrebarea de ce au apărut palmieri în Constanţa sau Galaţi mai nou şi mai ştiu eu unde: pentru că maimuţele erau deja acolo şi nici n-aveau duşmani naturali. 4. Inginerul-revoluţia l-a prins la planşeta desenând clădiri urâte cu speranţa că într-o zi va fi lăsat să fie genial. Când a fost lasat a continuat să fie el însuşi cu program clar: dimineaţa la 8.00 la servici, 17.00 acasă, 20.00 la a doua sticlă de vin. Se mişcă greu şi e deprimat. 5. Bogatul- bogaţii nu plâng, nu au de ce şi nu au când; nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sunt bogaţi pentru că nu se masoară în raport cu tine ci cu alţi bogaţi. Psihologii plătiţi cu 200 euro/oră nu pot rezolva însă situaţia: sunt bogaţi cu Mercedes care suferă că nu au Bugatti!! (Domnule Florin Popescu iată cum facem reclamă "mamuţilor".) 6. Băiatul de club- e fiul bogătanului de mai sus.. Ziua de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Ideile sunt simple: moşule, du-te tu la şcoală dacă n-ai bani de distracţie! Toţi ăştia au rămas în ţară. Din marfa asta trebuie să facem o naţiune.Eu aş vrea să văd un spectacol cu toţi ăştia rămaşi la vatră, dacă şi Florin Popescu e de acord. La orice show care se respectă trebuie să avem staff-ul de rigoare: -producătorul ar fi omul cu banii adică bogătanul -regizorul ar fi ăl de ziua o face noapte adică băiatul de club -light designerul ar fi inginerul că tot nu a avut ocazia să fie genial -scenograful ar fi în toată splendoarea lui zugravul lu’peşte Personajele care ne-ar putea scoate la lumină ar fi: baba urbană şi şoferul manelist! Publicul se-nţelege că suntem noi toţi. Producţie naţională! Ce teatre, ce scene, ce actori, ce regizori, ce texte, ce Shakespeare, ce Moliere, ce Linch, ce Spielberg, ce Woody Allen?! Păi nu suntem tari!?

Comentarii

  1. suntem de râs! adica putem face comedii. suntem de plans. adica putem face si tragedii.
    teatrul e iar intr-un moment de glorie! si teatrul de pe strada si cel de pe scena!
    eu as vrea sa stiu daca aceasta perioada e una de inspiratie ptr dramaturgii contemporani, actori, regizori, etc.?

    eliza roman

    RăspundețiȘtergere
  2. inspiraţie? Mai mult sau mai puţin. Social şi politic poate că se petrec schimbări majore. Teatrul însă trece prin sistem aşa cum a mai făcut-o şi cu alte ocazii (cunoscând şi perioade mai dificile). Faptul că un spectacol se ancorează mi mult sau mai puţin în ceea ce se întâmplă azi pe stradă, e un fapt natural până la urmă. Teatrul în cel din urmă este o oglindă. Privind cu atenţie, găsim multe lucruri valabile pentru azi şi într-un spectacol/text/etc de la 1200.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim5:53 p.m.

    caragiale e autentic si azi!!!!!!!!!!!!: stimabile, eu cu cine votez?
    eminescu la fel: unde esti tu tepes doamne ca punand mana pe ei sa-i imparti in doua cete in smintiti si in misei si in doua temniti large cu de-asila sa-i aduni, sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!!!

    mihai

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim8:25 p.m.

    alex tuleca .srt.mca m1 sc.d.apt.10

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfectă... 
Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu banii ăşti…

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. 
Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu...

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta.
Întrebările frecvente înainte de a intra [în exam…

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm! Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici! Rolul : Nici nu mă gândesc! Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui? Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc! Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat! Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol! Actorul : N-am vrut să spun asta... Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută! Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la povestirea aia tâmpită cu luna! Atât. Şi un pic de l…